dehiscént, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~nți, ~e / E: fr déhiscent, lat dehiscens, -tis] (Bot; d. fructe) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele.

DEHISCÉNT, -Ă, dehiscenți, -te, adj. (Despre fructe, antere etc.) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele. – Din fr. déhiscent, lat. dehiscens, -ntis.

DEHISCÉNT, -Ă, dehiscenți, -te, adj. (Despre fructe, antere etc.) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele. – Din fr. déhiscent, lat. dehiscens, -ntis.

DEHISCÉNT, -Ă, dehiscenți, -te, adj. (Bot.; despre organe închise – fructe, antere) Care se deschide, se desface de la sine cînd ajunge la maturitate. Fruct dehiscent.

dehiscént adj. m., pl. dehiscénți; f. dehiscéntă, pl. dehiscénte

dehiscént adj. m., pl. dehiscénți; f. sg. dehiscéntă, pl. dehiscénte

DEHISCÉNT adj. (Despre fructe) Care se deschide de la sine la maturitate. [< fr. déhiscent, cf. lat. dehiscens – care se deschide].

DEHISCÉNT adj. (despre fructe, antere, sporogoni) care se deschide spontan, la maturitate, eliberând semințele. (< fr. déhiscent, lat. dehiscens)

DEHISCÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre fructe, antere) Care se caracterizează prin dehiscență. /<fr. déhiscent, lat. dehiscens, ~ntis

*dehiscént, -ă adj. (lat. dehiscens, -éntis, d. de-híscere, hiáre, a se deschide, a se căsca. V. hiat, casc). Bot. Se zice despre fructele care se deschid cînd se coc, ca păstările, capsulele ș.a.