dehiscență definitie

10 definiții pentru dehiscență

dehiscénță sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~țe / E: fr déhiscence] (Bot) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajunge la maturitate.
DEHISCÉNȚĂ s. f. (Bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence.
DEHISCÉNȚĂ s. f. (Bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence.
DEHISCÉNȚĂ s. f. (Bot.) Deschiderea de la sine (a unui fruct, a unei antere) cînd ajunge la maturitate. Dehiscență longitudinală.
dehiscénță s. f., g.-d. art. dehiscénței
dehiscénță s. f., g.-d. art. dehiscénței
DEHISCÉNȚĂ s.f. Însușire a unor fructe de a fi dehiscente. [Cf. fr. déhiscence].
DEHISCÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi dehiscent. (< fr. déhiscence)
DEHISCÉNȚĂ f. bot. Proprietate a unor fructe, a unor antere sau a unor sporangi de a se deschide când ajung la maturitate. /<fr. déhiscence
*dehiscénță f. pl. e (d. dehiscent). Bot. Deschiderea învelișuluĭ unor fructe.

dehiscență dex

Intrare: dehiscență
dehiscență substantiv feminin