Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru degresare

degresa vt [At: ORBONA╚ś, MEC. 153 / Pzi: ~s├ęz / E: fr degraisser] 1-4 (C.i. suprafe╚Ťe) A cur─â╚Ťa prin (frecare sau) sp─âlare (de petele ori) de stratul de gr─âsime. 5-6 (C.i. alimente) A face s─â nu mai con╚Ťin─â gr─âsime, ├«n scopuri (dietetice sau) tehnologice.
degres├íre sf [At: ORBONA╚ś, MEC. 436 / Pl: ~sß║»ri / E: degresa] 1-4 Cur─â╚Ťare a unor suprafe╚Ťe, prin (frecare sau) sp─âlare (de pete ori) de stratul de gr─âsime Si: degresaj (1-4), degresat1 (1-4). 5-6 Scoatere a gr─âsimilor din alimente, ├«n scopuri (dietetice sau) tehnologice Si: degresaj (5-6), degresat1 (5-6).
DEGRES├ü, degresez, vb. I. Tranz. 1. A ├«ndep─ârta petele de gr─âsime de pe suprafa╚Ťa unor obiecte (metalice) prin diverse procedee chimice. 2. A extrage gr─âsimea dintr-un aliment ├«n scopuri dietetice sau tehnologice. ÔÇô Din fr. d├ęgraisser.
DEGRES├üRE, degres─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a degresa ╚Öi rezultatul ei; degresaj. ÔÇô V. degresa.
DEGRES├ü, degresez, vb. I. Tranz. 1. A ├«ndep─ârta petele de gr─âsime de pe suprafa╚Ťa unor obiecte (metalice) prin diverse procedee chimice. 2. A extrage gr─âsimea dintr-un aliment ├«n scopuri dietetice sau tehnologice. ÔÇô Din fr. d├ęgraisser.
DEGRES├üRE, degres─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a degresa ╚Öi rezultatul ei; degresaj. ÔÇô V. degresa.
DEGRES├ü, degresez, vb. I. Tranz. 1. A ├«ndep─ârta petele de gr─âsime de pe suprafa╚Ťa unor obiecte. 2. A extrage gr─âsimea dintr-un aliment gras ├«n scopuri dietetice.
DEGRES├üRE, degres─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a degresa. 1. ├Ändep─ârtare a petelor de gr─âsime de pe suprafa╚Ťa unor piese. 2. Extragere a gr─âsimii dintr-un aliment gras ├«n scopuri dietetice.
degresá (a ~) (de-gre-) vb., ind. prez. 3 degreseáză
degresáre (de-gre-) s. f., g.-d. art. degresắrii; pl. degresắri
degres├í vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. degres├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. degrese├íz─â
degres├íre s. f. (sil. -gre-) Ôćĺ gresare
DEGRESÁRE s. (TEHN.) degresaj. (~ unui aliment.)
DEGRES├ü vb. I. tr. A ├«ndep─ârta petele de gr─âsime. ÔÖŽ A scoate gr─âsimea dintr-un aliment. [< fr. d├ęgraisser].
DEGRES├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a degresa ╚Öi rezultatul ei; degresaj. [< degresa].
DEGRES├ü vb. tr. 1. a ├«ndep─ârta petele de gr─âsime de pe suprafa╚Ťa unor obiecte. 2. a extrage gr─âsimea dintr-un aliment. (< fr. d├ęgraisser)
A DEGRES├ü ~├ęz tranz. 1) (haine) A cur─â╚Ťa de petele de gr─âsime. 2) (alimente grase) A separa de gr─âsime (├«n scopuri dietetice). 3) tehn. (piese metalice) A cur─â╚Ťa de gr─âsimi ├«n vederea prelucr─ârii ulterioare. /<fr. d├ęgraisser
DEGRESARE s. (TEHN.) degresaj. (~ unui aliment.)
degresa, degresez v. r. a consuma b─âuturi alcoolice.

Degresare dex online | sinonim

Degresare definitie

Intrare: degresa
degresa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gre-
Intrare: degresare
degresare