degradare definitie

2 intrări

27 definiții pentru degradare

degradá [At: HELIADE, O. II, 37 / V: (înv) desg~, (reg) ~rădeá, (îvr) ~rădá, ~rădí, desgrădá / Pzi: ~déz și (înv) ~rád / E: fr dégrader, lat degradare] 1 vt (C.i. oameni) A dezonora. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) pune într-o situație inferioară nemeritată Si: a (se) desconsidera. 4 vt A disprețui. 5-7 vt (C.i. oameni) A deposeda (de un rang social sau) de un titlu (și a trece într-un rang mai mic). 8-9 vt (C.i. oameni) (A destitui dintr-o funcție sau) a trece într-o funcție inferioară. 10 vt (Mil) A pedepsi prin luarea gradului Si: (îvr) a degradarisi, a degradelui. 11-12 vtr A face să ajungă (sau a ajunge) într-o stare de decădere. 13-16 vr (D. sisteme tehnice, obiecte, materiale) A pierde (însușirile sau) aspectul inițial (prin acțiunea agenților fizici sau) prin folosință îndelungată Si: a se deteriora, a se strica, a se uza. 17 vt (Subiectul sunt agenții fizici) A distruge în timp. 18 vr (D. terenuri agricole) A deveni neproductiv. 19 vt (Înv; c.i. lumină) A slăbi treptat în intensitate. 20 vt (Înv; c.i. culori) A se decolora treptat.
degradáre sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 65/26 / V: desg~, disg~ / Pl: ~dắri / E: degrada] 1 Dezonorare. 2 Punere a unei persoane într-o situație de inferioritate nemeritată Si: degradat1 (2), desconsiderare, (înv) degradație (2). 3 Disprețuire. 4-6 Deposedare a unei persoane (de un rang social sau) de un titlu (și trecere într-un rang mai mic) Si: degradat1 (4-6), (înv) degradație (4-6). 7-8 (Destituire a unei persoane dintr-o funcție sau) trecere într-o funcție inferioară Si: degradat1 (7-8), (înv) degradație (7-8). 9 (Mil) Pedepsire prin luarea gradului Si: degradat1 (9), (înv) degradație (9), (îvr) degradarisire, degradeluire. 10 (Îs) ~ civică Sancțiune care constă în suspendarea unor drepturi cetățenești. 11-13 Decădere fizică (morală sau materială) Si: degradat1 (11-13) (înv) degradație (4-6). 14-17 Pierdere de către un sistem tehnic, un corp, un obiect, un material a (însușirilor sau) aspectului inițial (prin acțiunea agenților fizici sau) prin folosință îndelungată Si: degradat1 (14-17), (înv) degradație (13-16), deteriorare, stricare, uzare. 18 Pierdere a fertilității unui teren agricol Si: degradat1 (18), (înv) degradație (18). 19 (Agr; îs) ~a solului Totalitate a schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină pierderea fertilității acestora. 20 (Glg; îs) ~a terenului (sau terenurilor) Proces prin care suprafața unui teren este puternic fragmentată și stratul de sol fertil este în cea mai mare parte îndepărtat. 21 (Înv) Slăbire treptată a intensității luminii Si: degradat1 (21), (înv) degradație (19). 22 (Înv) Decolorare treptată Si: degradat1 (22), (înv) degradație (20).
DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. și refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face să devină neproductiv. – Din fr. dégrader, lat. degradare.
DEGRADÁRE, degradări, s. f. 1. Înjosire. 2. (Și în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetățenești. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micșorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină schimbarea fertilității acestora. – V. degrada.
DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. și refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face să devină neproductiv. – Din fr. dégrader, lat. degradare.
DEGRADÁRE, degradări, s. f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei; degradație. 1. Înjosire. 2. (Și în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetățenești. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micșorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină schimbarea fertilității acestora. – V. degrada.
DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. Și nașterea-mi în ochii iubiți ai degradat... Bastard ți-ai numit fiul pe care l-ai creat! MACEDONSKI, O. I 252. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului. ◊ Refl. pas. Fig. Toate stăruințele lui Leonida pentru a face din Mizil capitala unuia dintre cele trei județe limitrofe au rămas infructuoase: era peste putință a se degrada, fără nici un motiv plauzibil, Ploieștii, Buzăul ori Călărașii. CARAGIALE, O. II 183. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere; a se strica, a se deteriora, a se ruina, a-și pierde calitatea; (despre un teren) a deveni neproductiv.
DEGRADÁRE, degradări, s. f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei. 1. Înjosire. Ar fi o degradare pentru un ofițer să ia apărarea unui automutilat. CAMILAR, N. I 349. 2. (Mil.) Pedeapsă prin luarea gradului. Încheiam bilanțul sinistru al acestei petreceri, ca un general înfrînt și fugărit, promis degradării și exilului. CAMIL PETRESCU, U. N. 125. ♦ (Jur.) Degradare civică = pierderea drepturilor cetățenești în urma unei sentințe infamante. 3. Procesul de schimbare spre rău; decădere, deteriorare, ruinare. Capitaliștii și moșierii au ținut gospodăriile țărănești într-o stare de înapoiere tehnică ce prezenta cele mai diverse și mai tipice forme de degradare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 185. ♦ (Tehn.) Modificarea calităților unui bun material, astfel încît acesta să fie mai puțin valoros. ♦ Micșorarea valorii agricole a unui sol, a unui teren. Orice deținători de terenuri supuse eroziunilor și degradărilor produse de ape și inundațiilor sînt obligați să ia măsuri pentru protejarea lor. B. O. 1953, 101. ♦ (Min.) Degradarea zăcămintelor = micșorarea valorii zăcămintelor (petrolifere etc.) în urma unei exploatări neraționale.
degradá (a ~) (de-gra-) vb., ind. prez. 3 degradeáză
degradáre (de-gra-) s. f., g.-d. art. degradắrii; pl. degradắri
degradá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. degradéz, 3 sg. și pl. degradeáză
degradáre s. f. (sil. -gra-) → gradare
DEGRADÁ vb. 1. v. ruina. 2. v. deteriora. 3. v. ponosi. 4. v. deprecia. 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. v. decădea. 7. v. înjosi.
DEGRADÁRE s. 1. v. ruinare. 2. v. deteriorare. 3. v. ponosire. 4. v. depreciere. 5. prostire. (~ calității unei mărfi.) 6. decădere, declasare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 7. v. înjosire.
DEGRADÁ vb. I. 1. tr. A înjosi. ♦ A strica. 2. tr. A destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). 3. tr., refl. A decădea; a (se) strica, a (se) deteriora. ♦ (Despre un teren) A deveni sau a face să devină neproductiv. [< fr. dégrader, it., lat. degradare].
DEGRADÁRE s.f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei. ♦ Stricare; decădere; degradație. ◊ Degradarea terenurilor = proces de deformare a terenurilor, ca urmare a eroziunii sau a deplasării de teren; reducere treptată a înălțimii reliefului prin acțiunea distructivă exercitată de agenți geomorfologici externi. ♦ Defertilizare. [< degrada].
DEGRADÁ vb. I. tr. 1. a înjosi. ◊ a strica. 2. a destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). II. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava. 2. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza. (< fr. dégrader, it. degradare)
A DEGRADÁ ~éz tranz. (militari) A lipsi de grad sau a coborî în grad. /<fr. dégrader, lat. degradare
A SE DEGRADÁ mă ~éz intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a decădea; a se corupe; a se perverti; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A înceta să funcționeze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-și pierde productivitatea. /<fr. dégrader, lat. degradare
degradà v 1. a destitui dintr’un grad, dintr’o demnitate; 2. fig. a înjosi: vițiul degradă.
degradare f. 1. destituire infamantă: degradare militară; 2. slăbire treptată de lumină, de culori; 3. Jur. stricare: ameliorarea și degradarea unui imobil; 4. fig. înjosire.
*degradáre f. Destituire infamantă (maĭ ales în armată). Stricăcĭune făcută de om saŭ de timp uneĭ construcțĭunĭ. Schimbare insensibilă, succesivă și continuă a colorilor, a umbreĭ în pictură. Fig. Înjosire.
*degradéz v. tr. (mlat. de-gradare, fr. dégrader. V. grad, gradez, retrogradez). Despoĭ de grad, destituĭ (maĭ ales în armată): a degrada un sergent. Deteriorez, stric: mașina se degradează. Fig. Înjosesc: vițiu te degradează.
DEGRADA vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (I s-a ~ mobila.) 3. a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.) 4. a (se) deprecia. (O marfă perisabilă care s-a ~.) 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. a decădea, a se declasa. (S-a ~ din cauza băuturii.) 7. a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) umili, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.)
DEGRADARE s. 1. dărăpănare, măcinare, părăginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. deteriorare, învechire, stricare, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 3. deteriorare, ponosire, stricare, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 4. depreciere. (~ unei mărfi perisabile.) 5. prostire. (~ calității unei mărfi.) 6. decădere, declasare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 7. înjosire, umilire, (înv.) degradație. (Munca nu e o ~.)[1]
degradare, (engl.= degradation) 1. (miner.), proces de formare a min. argiloase prin alterarea (hidroliza) unor min. silicatate (caolinit, montmorillonit, halloysit și alofan); 2. (sedim.), proces fizico-chimic prin care are loc o reducere progresivă a dimensiunii cristalelor. D. conduce la structuri → afanitice în calcare, dolomite, evaporite (recristalizare degra-dantă). Ant. agradare. (N.A.)
DEGRADÁRE (< degrada, după fr. dégradation) s. f. 1. Acțiunea de a (se) degrada. 2. Înjosire. 3. (Dr.) D. militară = pierderea gradului în armată, excluderea din rândurile ei și interzicerea de a purta însemnele gradului sau decorații ca urmare a săvârșirii unor fapte grave, pedepsite de legea penală. 4. Modificare a calităților unui sistem fizic sau tehnic, ale unui material etc. care duce la scăderea valorii acestuia dintr-un anumit punct de vedere (ex. d. zăcămintelor petrolifere în urma unei exploatări neraționale, d. cărbunilor stocați un timp îndelungat etc.). ◊ Degradarea energiei = scăderea energiei libere a unui sistem fizic izolat, prin transformări ireversibile care conduc la creșterea entropiei. ◊ (CHIM.) Reacție de d. = reacție prin care se realizează o rupere (desfacere) controlată a legăturilor chimice din molecula unui compus organic. Degradarea polimerilor = proces ireversibil constând în modificarea compoziției și structurii polimerilor naturali și sintetici, sub acțiunea unor factori din mediul de prelucrare și/sau utilizare, care se reflectă defavorabil în proprietățile legate de valoarea lor de întrebuințare. 5. (AGR.) Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină scăderea fertilității acestora. Degradarea terenurilor = îndepărtare totală sau parțială a stratului de sol, ca urmare a eroziunii de suprafață, a alunecărilor de teren, a acțiunii torenților ș.a. Este foarte puternică în reg. cu roci friabile și cu versanții abrupți, fiind favorizată de despăduriri, pășunatul excesiv, aratul în lungul pantei etc. Degradarea mediului = proces complex de alterare a calității mediului înconjurător datorat interacțiunii om-mediu sau unor cauze naturale (inundații, erupții vulcanice etc.).

degradare dex

Intrare: degrada
degrada verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra-
Intrare: degradare
degradare substantiv feminin
  • silabisire: -gra-