Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru degradare

degrad├í [At: HELIADE, O. II, 37 / V: (├«nv) desg~, (reg) ~r─âde├í, (├«vr) ~r─âd├í, ~r─âd├ş, desgr─âd├í / Pzi: ~d├ęz ╚Öi (├«nv) ~r├íd / E: fr d├ęgrader, lat degradare] 1 vt (C.i. oameni) A dezonora. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) pune ├«ntr-o situa╚Ťie inferioar─â nemeritat─â Si: a (se) desconsidera. 4 vt A dispre╚Ťui. 5-7 vt (C.i. oameni) A deposeda (de un rang social sau) de un titlu (╚Öi a trece ├«ntr-un rang mai mic). 8-9 vt (C.i. oameni) (A destitui dintr-o func╚Ťie sau) a trece ├«ntr-o func╚Ťie inferioar─â. 10 vt (Mil) A pedepsi prin luarea gradului Si: (├«vr) a degradarisi, a degradelui. 11-12 vtr A face s─â ajung─â (sau a ajunge) ├«ntr-o stare de dec─âdere. 13-16 vr (D. sisteme tehnice, obiecte, materiale) A pierde (├«nsu╚Öirile sau) aspectul ini╚Ťial (prin ac╚Ťiunea agen╚Ťilor fizici sau) prin folosin╚Ť─â ├«ndelungat─â Si: a se deteriora, a se strica, a se uza. 17 vt (Subiectul sunt agen╚Ťii fizici) A distruge ├«n timp. 18 vr (D. terenuri agricole) A deveni neproductiv. 19 vt (├Änv; c.i. lumin─â) A sl─âbi treptat ├«n intensitate. 20 vt (├Änv; c.i. culori) A se decolora treptat.
degrad├íre sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 65/26 / V: desg~, disg~ / Pl: ~dß║»ri / E: degrada] 1 Dezonorare. 2 Punere a unei persoane ├«ntr-o situa╚Ťie de inferioritate nemeritat─â Si: degradat1 (2), desconsiderare, (├«nv) degrada╚Ťie (2). 3 Dispre╚Ťuire. 4-6 Deposedare a unei persoane (de un rang social sau) de un titlu (╚Öi trecere ├«ntr-un rang mai mic) Si: degradat1 (4-6), (├«nv) degrada╚Ťie (4-6). 7-8 (Destituire a unei persoane dintr-o func╚Ťie sau) trecere ├«ntr-o func╚Ťie inferioar─â Si: degradat1 (7-8), (├«nv) degrada╚Ťie (7-8). 9 (Mil) Pedepsire prin luarea gradului Si: degradat1 (9), (├«nv) degrada╚Ťie (9), (├«vr) degradarisire, degradeluire. 10 (├Äs) ~ civic─â Sanc╚Ťiune care const─â ├«n suspendarea unor drepturi cet─â╚Ťene╚Öti. 11-13 Dec─âdere fizic─â (moral─â sau material─â) Si: degradat1 (11-13) (├«nv) degrada╚Ťie (4-6). 14-17 Pierdere de c─âtre un sistem tehnic, un corp, un obiect, un material a (├«nsu╚Öirilor sau) aspectului ini╚Ťial (prin ac╚Ťiunea agen╚Ťilor fizici sau) prin folosin╚Ť─â ├«ndelungat─â Si: degradat1 (14-17), (├«nv) degrada╚Ťie (13-16), deteriorare, stricare, uzare. 18 Pierdere a fertilit─â╚Ťii unui teren agricol Si: degradat1 (18), (├«nv) degrada╚Ťie (18). 19 (Agr; ├«s) ~a solului Totalitate a schimb─ârilor produse ├«n solurile sp─âlate intens prin apa de infiltra╚Ťie, care determin─â pierderea fertilit─â╚Ťii acestora. 20 (Glg; ├«s) ~a terenului (sau terenurilor) Proces prin care suprafa╚Ťa unui teren este puternic fragmentat─â ╚Öi stratul de sol fertil este ├«n cea mai mare parte ├«ndep─ârtat. 21 (├Änv) Sl─âbire treptat─â a intensit─â╚Ťii luminii Si: degradat1 (21), (├«nv) degrada╚Ťie (19). 22 (├Änv) Decolorare treptat─â Si: degradat1 (22), (├«nv) degrada╚Ťie (20).
DEGRAD├ü, degradez, vb. I. 1. Tranz. A ├«njosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge ├«ntr-o stare de dec─âdere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. ╚Öi refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face s─â devin─â neproductiv. ÔÇô Din fr. d├ęgrader, lat. degradare.
DEGRAD├üRE, degrad─âri, s. f. 1. ├Änjosire. 2. (╚śi ├«n sintagma degradare militar─â) Pedeaps─â militar─â care const─â ├«n luarea gradului, excluderea din armat─â etc. ÔÖŽ (├Än sintagma) Degradare civic─â = pierdere juridic─â a unor drepturi cet─â╚Ťene╚Öti. 3. Proces de schimbare ├«n r─âu; stricare, deteriorare, ruinare. ÔÖŽ Mic╚Öorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui z─âc─âm├ónt etc. ÔŚŐ Degradarea solului = totalitatea schimb─ârilor produse ├«n solurile sp─âlate intens prin apa de infiltra╚Ťie, care determin─â schimbarea fertilit─â╚Ťii acestora. ÔÇô V. degrada.
DEGRAD├ü, degradez, vb. I. 1. Tranz. A ├«njosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge ├«ntr-o stare de dec─âdere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. ╚Öi refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face s─â devin─â neproductiv. ÔÇô Din fr. d├ęgrader, lat. degradare.
DEGRAD├üRE, degrad─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) degrada ╚Öi rezultatul ei; degrada╚Ťie. 1. ├Änjosire. 2. (╚śi ├«n sintagma degradare militar─â) Pedeaps─â militar─â care const─â ├«n luarea gradului, excluderea din armat─â etc. ÔÖŽ (├Än sintagma) Degradare civic─â = pierdere juridic─â a unor drepturi cet─â╚Ťene╚Öti. 3. Proces de schimbare ├«n r─âu; stricare, deteriorare, ruinare. ÔÖŽ Mic╚Öorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui z─âc─âm├ónt etc. ÔŚŐ Degradarea solului = totalitatea schimb─ârilor produse ├«n solurile sp─âlate intens prin apa de infiltra╚Ťie, care determin─â schimbarea fertilit─â╚Ťii acestora. ÔÇô V. degrada.
DEGRAD├ü, degradez, vb. I. 1. Tranz. A ├«njosi. ╚śi na╚Öterea-mi ├«n ochii iubi╚Ťi ai degradat... Bastard ╚Ťi-ai numit fiul pe care l-ai creat! MACEDONSKI, O. I 252. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului. ÔŚŐ Refl. pas. Fig. Toate st─âruin╚Ťele lui Leonida pentru a face din Mizil capitala unuia dintre cele trei jude╚Ťe limitrofe au r─âmas infructuoase: era peste putin╚Ť─â a se degrada, f─âr─â nici un motiv plauzibil, Ploie╚Ötii, Buz─âul ori C─âl─âra╚Öii. CARAGIALE, O. II 183. 3. Refl. A ajunge ├«ntr-o stare de dec─âdere; a se strica, a se deteriora, a se ruina, a-╚Öi pierde calitatea; (despre un teren) a deveni neproductiv.
DEGRAD├üRE, degrad─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) degrada ╚Öi rezultatul ei. 1. ├Änjosire. Ar fi o degradare pentru un ofi╚Ťer s─â ia ap─ârarea unui automutilat. CAMILAR, N. I 349. 2. (Mil.) Pedeaps─â prin luarea gradului. ├Äncheiam bilan╚Ťul sinistru al acestei petreceri, ca un general ├«nfr├«nt ╚Öi fug─ârit, promis degrad─ârii ╚Öi exilului. CAMIL PETRESCU, U. N. 125. ÔÖŽ (Jur.) Degradare civic─â = pierderea drepturilor cet─â╚Ťene╚Öti ├«n urma unei sentin╚Ťe infamante. 3. Procesul de schimbare spre r─âu; dec─âdere, deteriorare, ruinare. Capitali╚Ötii ╚Öi mo╚Öierii au ╚Ťinut gospod─âriile ╚Ť─âr─âne╚Öti ├«ntr-o stare de ├«napoiere tehnic─â ce prezenta cele mai diverse ╚Öi mai tipice forme de degradare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 185. ÔÖŽ (Tehn.) Modificarea calit─â╚Ťilor unui bun material, astfel ├«nc├«t acesta s─â fie mai pu╚Ťin valoros. ÔÖŽ Mic╚Öorarea valorii agricole a unui sol, a unui teren. Orice de╚Ťin─âtori de terenuri supuse eroziunilor ╚Öi degrad─ârilor produse de ape ╚Öi inunda╚Ťiilor s├«nt obliga╚Ťi s─â ia m─âsuri pentru protejarea lor. B. O. 1953, 101. ÔÖŽ (Min.) Degradarea z─âc─âmintelor = mic╚Öorarea valorii z─âc─âmintelor (petrolifere etc.) ├«n urma unei exploat─âri nera╚Ťionale.
degradá (a ~) (de-gra-) vb., ind. prez. 3 degradeáză
degradáre (de-gra-) s. f., g.-d. art. degradắrii; pl. degradắri
degrad├í vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. degrad├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. degrade├íz─â
degrad├íre s. f. (sil. -gra-) Ôćĺ gradare
DEGRADÁ vb. 1. v. ruina. 2. v. deteriora. 3. v. ponosi. 4. v. deprecia. 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. v. decădea. 7. v. înjosi.
DEGRAD├üRE s. 1. v. ruinare. 2. v. deteriorare. 3. v. ponosire. 4. v. depreciere. 5. prostire. (~ calit─â╚Ťii unei m─ârfi.) 6. dec─âdere, declasare. (~ cuiva din cauza b─âuturii.) 7. v. ├«njosire.
DEGRAD├ü vb. I. 1. tr. A ├«njosi. ÔÖŽ A strica. 2. tr. A destitui pe cineva dintr-o func╚Ťie, dintr-o demnitate; (spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeaps─â). 3. tr., refl. A dec─âdea; a (se) strica, a (se) deteriora. ÔÖŽ (Despre un teren) A deveni sau a face s─â devin─â neproductiv. [< fr. d├ęgrader, it., lat. degradare].
DEGRAD├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) degrada ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Stricare; dec─âdere; degrada╚Ťie. ÔŚŐ Degradarea terenurilor = proces de deformare a terenurilor, ca urmare a eroziunii sau a deplas─ârii de teren; reducere treptat─â a ├«n─âl╚Ťimii reliefului prin ac╚Ťiunea distructiv─â exercitat─â de agen╚Ťi geomorfologici externi. ÔÖŽ Defertilizare. [< degrada].
DEGRAD├ü vb. I. tr. 1. a ├«njosi. ÔŚŐ a strica. 2. a destitui pe cineva dintr-o func╚Ťie, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeaps─â). II. tr., refl. a dec─âdea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava. 2. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face s─â devin─â neproductiv, a (se) fertiliza. (< fr. d├ęgrader, it. degradare)
A DEGRAD├ü ~├ęz tranz. (militari) A lipsi de grad sau a cobor├« ├«n grad. /<fr. d├ęgrader, lat. degradare
A SE DEGRAD├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A ajunge ├«n stare de declin moral; a dec─âdea; a se corupe; a se perverti; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A ├«nceta s─â func╚Ťioneze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-╚Öi pierde productivitatea. /<fr. d├ęgrader, lat. degradare
degrad├á v 1. a destitui dintrÔÇÖun grad, dintrÔÇÖo demnitate; 2. fig. a ├«njosi: vi╚Ťiul degrad─â.
degradare f. 1. destituire infamantă: degradare militară; 2. slăbire treptată de lumină, de culori; 3. Jur. stricare: ameliorarea și degradarea unui imobil; 4. fig. înjosire.
*degrad├íre f. Destituire infamant─â (ma─ş ales ├«n armat─â). Stric─âc─şune f─âcut─â de om sa┼ş de timp une─ş construc╚Ť─şun─ş. Schimbare insensibil─â, succesiv─â ╚Öi continu─â a colorilor, a umbre─ş ├«n pictur─â. Fig. ├Änjosire.
*degrad├ęz v. tr. (mlat. de-gradare, fr. d├ęgrader. V. grad, gradez, retrogradez). Despo─ş de grad, destitu─ş (ma─ş ales ├«n armat─â): a degrada un sergent. Deteriorez, stric: ma╚Öina se degradeaz─â. Fig. ├Änjosesc: vi╚Ťiu te degradeaz─â.
DEGRADA vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (I s-a ~ mobila.) 3. a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.) 4. a (se) deprecia. (O marfă perisabilă care s-a ~.) 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. a decădea, a se declasa. (S-a ~ din cauza băuturii.) 7. a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) umili, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.)
DEGRADARE s. 1. d─âr─âp─ânare, m─âcinare, p─âr─âginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. deteriorare, ├«nvechire, stricare, uzare, (├«nv.) degrada╚Ťie. (~ mobilei.) 3. deteriorare, ponosire, stricare, uzare, (rar) ponoseal─â. (~ hainelor.) 4. depreciere. (~ unei m─ârfi perisabile.) 5. prostire. (~ calit─â╚Ťii unei m─ârfi.) 6. dec─âdere, declasare. (~ cuiva din cauza b─âuturii.) 7. ├«njosire, umilire, (├«nv.) degrada╚Ťie. (Munca nu e o ~.)[1]
degradare, (engl.= degradation) 1. (miner.), proces de formare a min. argiloase prin alterarea (hidroliza) unor min. silicatate (caolinit, montmorillonit, halloysit ╚Öi alofan); 2. (sedim.), proces fizico-chimic prin care are loc o reducere progresiv─â a dimensiunii cristalelor. D. conduce la structuri Ôćĺ afanitice ├«n calcare, dolomite, evaporite (recristalizare degra-dant─â). Ant. agradare. (N.A.)
DEGRAD├üRE (< degrada, dup─â fr. d├ęgradation) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) degrada. 2. ├Änjosire. 3. (Dr.) D. militar─â = pierderea gradului ├«n armat─â, excluderea din r├óndurile ei ╚Öi interzicerea de a purta ├«nsemnele gradului sau decora╚Ťii ca urmare a s─âv├ór╚Öirii unor fapte grave, pedepsite de legea penal─â. 4. Modificare a calit─â╚Ťilor unui sistem fizic sau tehnic, ale unui material etc. care duce la sc─âderea valorii acestuia dintr-un anumit punct de vedere (ex. d. z─âc─âmintelor petrolifere ├«n urma unei exploat─âri nera╚Ťionale, d. c─ârbunilor stoca╚Ťi un timp ├«ndelungat etc.). ÔŚŐ Degradarea energiei = sc─âderea energiei libere a unui sistem fizic izolat, prin transform─âri ireversibile care conduc la cre╚Öterea entropiei. ÔŚŐ (CHIM.) Reac╚Ťie de d. = reac╚Ťie prin care se realizeaz─â o rupere (desfacere) controlat─â a leg─âturilor chimice din molecula unui compus organic. Degradarea polimerilor = proces ireversibil const├ónd ├«n modificarea compozi╚Ťiei ╚Öi structurii polimerilor naturali ╚Öi sintetici, sub ac╚Ťiunea unor factori din mediul de prelucrare ╚Öi/sau utilizare, care se reflect─â defavorabil ├«n propriet─â╚Ťile legate de valoarea lor de ├«ntrebuin╚Ťare. 5. (AGR.) Degradarea solului = totalitatea schimb─ârilor produse ├«n solurile sp─âlate intens prin apa de infiltra╚Ťie, care determin─â sc─âderea fertilit─â╚Ťii acestora. Degradarea terenurilor = ├«ndep─ârtare total─â sau par╚Ťial─â a stratului de sol, ca urmare a eroziunii de suprafa╚Ť─â, a alunec─ârilor de teren, a ac╚Ťiunii toren╚Ťilor ╚Ö.a. Este foarte puternic─â ├«n reg. cu roci friabile ╚Öi cu versan╚Ťii abrup╚Ťi, fiind favorizat─â de desp─âduriri, p─â╚Öunatul excesiv, aratul ├«n lungul pantei etc. Degradarea mediului = proces complex de alterare a calit─â╚Ťii mediului ├«nconjur─âtor datorat interac╚Ťiunii om-mediu sau unor cauze naturale (inunda╚Ťii, erup╚Ťii vulcanice etc.).

Degradare dex online | sinonim

Degradare definitie

Intrare: degrada
degrada verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra-
Intrare: degradare
degradare substantiv feminin
  • silabisire: -gra-