degradație sf [At: CR (1830), 1721/15 / V: (Iuz) ~iune, ~rădăciune, desgradățiune / Pl: ~ii / E: fr dégradation] (Înv) 1-19 Degradare (1-19, 11-18, 21- 22). 20 (Ccr) Faptă care degradează (11).

DEGRADÁȚIE, degradații, s. f. (Înv.) Degradare. – Din fr. dégradation.

DEGRADÁȚIE, degradații, s. f. (Înv.) Degradare. – Din fr. dégradation.

DEGRADÁȚIE s. f. (Învechit) Degradare. Fuge... de glasul slobozeniei, ce-i strigă rușinea și dcgradația lui. RUSSO, S. 156.

degradáție (înv.) (de-gra-, -ți-e) s. f., art. degradáția (-ți-a), g.-d. art. degradáției; pl. degradáții, art. degradáțiile (-ți-i-)

degradáție s. f. (sil. -gra-) → gradație

DEGRADÁȚIE s. v. corupere, decădere, degradare, depravare, deteriorare, înjosire, învechire, pervertire, stricare, umilire, uzare, viciere.

DEGRADÁȚIE s.f. (Rar) Degradare. [Var. degradațiune s.f. / < fr. dégradation].

degradație s. v. CORUPERE. DECĂDERE. DEGRADARE. DEPRAVARE. DETERIORARE. ÎNJOSIRE. ÎNVECHIRE. PERVERTIRE. STRICARE. UMILIRE. UZARE. VICIERE.