degradá [At: HELIADE, O. II, 37 / V: (înv) desg~, (reg) ~rădeá, (îvr) ~rădá, ~rădí, desgrădá / Pzi: ~déz și (înv) ~rád / E: fr dégrader, lat degradare] 1 vt (C.i. oameni) A dezonora. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) pune într-o situație inferioară nemeritată Si: a (se) desconsidera. 4 vt A disprețui. 5-7 vt (C.i. oameni) A deposeda (de un rang social sau) de un titlu (și a trece într-un rang mai mic). 8-9 vt (C.i. oameni) (A destitui dintr-o funcție sau) a trece într-o funcție inferioară. 10 vt (Mil) A pedepsi prin luarea gradului Si: (îvr) a degradarisi, a degradelui. 11-12 vtr A face să ajungă (sau a ajunge) într-o stare de decădere. 13-16 vr (D. sisteme tehnice, obiecte, materiale) A pierde (însușirile sau) aspectul inițial (prin acțiunea agenților fizici sau) prin folosință îndelungată Si: a se deteriora, a se strica, a se uza. 17 vt (Subiectul sunt agenții fizici) A distruge în timp. 18 vr (D. terenuri agricole) A deveni neproductiv. 19 vt (Înv; c.i. lumină) A slăbi treptat în intensitate. 20 vt (Înv; c.i. culori) A se decolora treptat.

degrădá vtr vz degrada

DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. și refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face să devină neproductiv. – Din fr. dégrader, lat. degradare.

DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. și refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face să devină neproductiv. – Din fr. dégrader, lat. degradare.

DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. Și nașterea-mi în ochii iubiți ai degradat... Bastard ți-ai numit fiul pe care l-ai creat! MACEDONSKI, O. I 252. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului. ◊ Refl. pas. Fig. Toate stăruințele lui Leonida pentru a face din Mizil capitala unuia dintre cele trei județe limitrofe au rămas infructuoase: era peste putință a se degrada, fără nici un motiv plauzibil, Ploieștii, Buzăul ori Călărașii. CARAGIALE, O. II 183. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere; a se strica, a se deteriora, a se ruina, a-și pierde calitatea; (despre un teren) a deveni neproductiv.

degradá (a ~) (de-gra-) vb., ind. prez. 3 degradeáză

degradá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. degradéz, 3 sg. și pl. degradeáză

DEGRADÁ vb. 1. v. ruina. 2. v. deteriora. 3. v. ponosi. 4. v. deprecia. 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. v. decădea. 7. v. înjosi.

DEGRADÁ vb. I. 1. tr. A înjosi. ♦ A strica. 2. tr. A destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). 3. tr., refl. A decădea; a (se) strica, a (se) deteriora. ♦ (Despre un teren) A deveni sau a face să devină neproductiv. [< fr. dégrader, it., lat. degradare].

DEGRADÁ vb. I. tr. 1. a înjosi. ◊ a strica. 2. a destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). II. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava. 2. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza. (< fr. dégrader, it. degradare)

A DEGRADÁ ~éz tranz. (militari) A lipsi de grad sau a coborî în grad. /<fr. dégrader, lat. degradare

A SE DEGRADÁ mă ~éz intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a decădea; a se corupe; a se perverti; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A înceta să funcționeze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-și pierde productivitatea. /<fr. dégrader, lat. degradare

degradà v 1. a destitui dintr’un grad, dintr’o demnitate; 2. fig. a înjosi: vițiul degradă.

*degradéz v. tr. (mlat. de-gradare, fr. dégrader. V. grad, gradez, retrogradez). Despoĭ de grad, destituĭ (maĭ ales în armată): a degrada un sergent. Deteriorez, stric: mașina se degradează. Fig. Înjosesc: vițiu te degradează.

DEGRADA vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (I s-a ~ mobila.) 3. a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.) 4. a (se) deprecia. (O marfă perisabilă care s-a ~.) 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. a decădea, a se declasa. (S-a ~ din cauza băuturii.) 7. a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) umili, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.)