Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru degoma

degoma vt [At: DN2 / Pzi: ~m├ęz / E: fr d├ęgomer] 1-4 (C.i. fire sau ╚Ťes─âturi de m─âtase) A supune opera╚Ťiei de eliminare (total─â sau) par╚Ťial─â a sericinei, pentru ob╚Ťinerea (caracteristicilor de prelucrare ╚Öi a) calit─â╚Ťii superioare a produselor.
DEGOM├ü, degomez, vb. I. Tranz. A ├«ndep─ârta, total sau par╚Ťial, sericina de pe firele sau ╚Ťes─âturile de m─âtase natural─â, pentru ca acestea s─â capete caracteristici superioare de prelucrare. ÔÇô Din fr. d├ęgommer.
DEGOM├ü, degomez, vb. I. Tranz. A face opera╚Ťia de eliminare total─â sau par╚Ťial─â a sericinei din firele sau ╚Ťes─âturile de m─âtase, pentru ca acestea s─â capete caracteristici superioare de prelucrare ╚Öi de calitate. ÔÇô Din fr. d├ęgommer.
degomá (a ~) vb., ind. prez. 3 degomeáză
degomá vb., ind. prez. 3 sg. degomeáză
DEGOM├ü vb. I. tr. A ├«ndep─ârta stratul de sericin─â de pe firul de m─âtase natural─â. [< fr. d├ęgommer].
DEGOM├ü vb. tr. a ├«ndep─ârta stratul de sericin─â de pe firul de m─âtase natural─â. (< fr. d├ęgommer)
A DEGOM├ü ~├ęz tranz. (fire de m─âtase natural─â) A cur─â╚Ťa de stratul de sericin─â. /<fr. d├ęgommer

Degoma dex online | sinonim

Degoma definitie

Intrare: degoma
degoma verb grupa I conjugarea a II-a