deglutițiune definitie

16 definiții pentru deglutițiune

deglutiție sf [At: PROT.-POP., N. D. / V: ~țiune, ~uțiune / Pl: ~ii / E: fr déglutition] (Med) Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac Si: înghițire.
deglutițiúne sf vz deglutiție
DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [Var.: deglutițiúne s. f.] – Din fr. déglutition.
DEGLUTIȚIÚNE s. f. v. deglutiție.
DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [Var.: degluțiúne s. f.] – Din fr. déglutition.[1]
DEGLUȚIÚNE s. f. v. deglutiție.[1]
DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. (Fiziol.) Act mecanic prin care bolul alimentar, după ce a suferit masticația, trece din gură prin faringe în esofag; înghițire. Masticația și deglutiția erau foarte penibile din cauza paraliziei mușchilor masticatori și ai limbii. PARHON, O. A. I 264.
deglutíție (de-glu-, -ți-e) s. f., art. deglutíția (-ți-a), g.-d. art. deglutíției; pl. deglutíții, art. deglutíțiile (-ți-i-)
deglutíție s. f. (sil. -glu-, -ți-e), art. deglutíția (sil. -ți-a), g.-d. art. deglutíției; pl. deglutíții, art. deglutíțiile (sil. -ți-i-)
DEGLUTÍȚIE s. (FIZIOL.) înghițire. (Actul ~ unui bol alimentar.)
DEGLUTÍȚIE s.f. Înghițire. [Gen. -iei, var. deglutițiune s.f. / cf. fr. déglutition, lat. deglutitio].
DEGLUTIȚIÚNE s.f. v. deglutiție.
DEGLUTÍȚIE s. f. actul fiziologic al înghițirii. (< fr. déglutition)
DEGLUTÍȚIE ~i f. Act fiziologic care constă în înghițirea unui aliment. [Art. deglutiția; G.-D. deglutiției; Sil. -ți-e] /<fr. deglutition
*deglutițiúne f. (lat. deglutitio, -ónis, d. deglutire, a înghiți. V. înghit, sughiț). Fiziol. Înghițire. -Și -íție.
DEGLUTIȚIE s. (FIZIOL.) înghițire. (Actul ~ unui bol alimentar.)

deglutițiune dex

Intrare: deglutiție
deglutiție substantiv feminin
  • silabisire: -glu-, -ți-e
degluțiune
deglutițiune
Intrare: deglutițiune
deglutițiune