deghizare definitie

2 intrări

29 definiții pentru deghizare

deghizá [At: CALENDAR (1853), 102 / S: (înv) ~gui~, ~isa / Pzi: ~zéz / E: fr déguiser] 1-2 vtr A (se) îmbrăca în așa fel încât să nu poată fi recunoscut Si: a se travesti. 3-4 vtr (Fig) A (se) prezenta sub o altă formă decât cea adevărată Si: a se ascunde, a se camufla, a se disimula, a se masca.
deghizáre sf [At: CR (1838), 16 / Pl: ~zări / E: deghiza] 1 Îmbrăcare în așa fel încât să nu poată fi recunoscut Si: deghizament (3), deghizat1 (1), travestire, (reg) deghizetură. 2 (Fig) Prezentare sub o altă formă decât cea adevărată Si: ascundere, camuflare, deghizament (4), deghizat1 (2), disimulare, mascare.
DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.
DEGHIZÁRE, deghizări, s. f. Acțiunea de a (se) deghiza și rezultatul ei; travestire. – V. deghiza.
DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.
DEGHIZÁRE, deghizări, s. f. Acțiunea de a (se) deghiza și rezultatul ei; travestire. – V. deghiza.
DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. 1. Refl. A se îmbrăca în așa fel încît să nu poată fi recunoscut; a se travesti. V. costuma. În vremea carnavalului, mă deghizez cu vreun caftan. EMINESCU, N. 85. 2. Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decît cea adevărată; a masca, a ascunde. Vanitatea ta Cu merit patriotic voiești a deghiza. BOLINTINEANU, O. 135.
DEGHIZÁRE, deghizări, s. f. Acțiunea de a (se) deghiza și rezultatul ei; travestire.
deghizá (a ~) vb., ind. prez. 3 deghizeáză
deghizáre s. f., g.-d. art. deghizắrii; pl. deghizắri
deghizá vb., ind. prez. 1 sg. deghizéz, 3 sg. și pl. deghizeáză
deghizáre s. f., g.-d. art. deghizării; pl. deghizări
DEGHIZÁ vb. a (se) travesti, (pop.) a (se) preface, (înv. și reg.) a (se) străvesti, (înv.) a (se) schimba. (S-a ~ în femeie.)
DEGHIZÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.
DEGHIZÁRE s. travestire, (înv.) străvestire. (~ unui bărbat în femeie.)
DEGHIZÁRE s. v. disimulare.
DEGHIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) travesti. ♦ (Fig.) A (se) ascunde, a (se) disimula; a (se) schimba; a (se) masca. [< fr. déguiser].
DEGHIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deghiza și rezultatul ei. [< deghiza].
DEGHIZÁ vb. tr., refl. 1. a (se) travesti. 2. (fig.) a (se) ascunde sub anumite aparențe, a (se) disimula, a (se) masca. (< fr. déguiser)
deghizá (deghizéz, deghizát), vb. – A travesti, a disimula, a ascunde. Fr. déguiser.
A DEGHIZÁ ~éz tranz. A face să se deghizeze; a travesti. /<fr. déguiser
A SE DEGHIZÁ mă ~éz intranz. 1) A-și schimba îmbrăcămintea (pentru a nu putea fi recunoscut); a se travesti. 2) A se ascunde sub aparențe înșelătoare (cu scopul de a induce în eroare); a se camufla; a se travesti. /<fr. déguiser
deghizà v. 1. a străvesti o persoană; 2. a se ascunde, a schimba: a deghiza o clauză (= fr. déguiser).
*deghizéz v. tr. (fr. déguiser, d. guise [d. vgerm. wisa, ngerm. wise] fel). Barb. Travestesc, schimb hainele ca să nu fie recunoscut. Fig. Ascund supt aparențe înșelătoare: a-țĭ deghiza sentimentele.
travestésc v. tr. (fr. travestir, d. it. travestire, din tra- [ca rom. tre- din tresar] și vestire, a îmbrăca). Îmbrac în alte haĭne ca să nu fie recunoscut. Fig. Traduc în stil burlesc: Scarron a travestit Eneida. – Și str- (ca cuv. care încep cu str-). Ca barb. deghizez. V. tiptil.
DEGHIZA vb. a (se) travesti, (pop.) a (se) preface, (înv. și reg.) a (se) străvesti, (înv.) a (se) schimba. (S-a ~ în femeie.)
deghiza vb. v. ASCUNDE. DISIMULA.
deghizare s. v. DISIMULARE.
DEGHIZARE s. travestire, (înv.) străvestire. (~ unui bărbat în femeie.)

deghizare dex

Intrare: deghiza
deghiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deghizare
deghizare substantiv feminin