Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru degetar

deget├ír sn [At: LEX. MARS. 237 / V: deced├ír, ~gist├ír, ~git├ír, dei╚Öt~, dig~, digit / Pl: ~e ╚Öi (├«nv) ~uri / E: deget + -ar] 1 Obiect ├«n form─â de trunchi de con, din metal, os, material plastic, gol pe din─âuntru ╚Öi cu ad├óncituri pe suprafa╚Ťa exterioar─â, ├«n care se introduce, ├«n timpul coaserii manuale, v├órful degetului cu care se ├«mpinge acul, pentru a-l feri de ├«mpuns─âturi Si: (├«vp) n─âp─ârstoc. 2 (├Äla; d. recipiente) Ca ~ul Foarte mic. 3 (╚ś├«c) ~-ro╚Öu, floarea-~ului Plant─â erbacee veninoas─â, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau ro╚Öii-purpurii (Digitalis ambigua) Si: clopo╚Ťel, deget─ârel (2), deget─âric─â, degetari╚Ť─â (1), deget─âru╚Ť (2), dege╚Ťel (12), iarba-degetului, iarb─â-de-pl─âm├óni, iarb─â-de-trip─âl, n─âp├órstocel, ╚Ť├ó╚Ťa-oii, urechea-boului.
DEGET├üR, degetare, s. n. 1. C─âp─âcel din metal sau din material plastic, care se poart─â, la cusut, pe degetul cu care se ├«mpinge acul pentru a-l feri de ├«n╚Ťep─âturi. 2. Plant─â erbacee veninoas─â, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau ro╚Öii-purpurii; degetari╚Ť─â, dege╚Ťel (II 1) (Digitalis ambigua). ÔÇô Deget + suf. -ar.
DEGET├üR, degetare, s. n. 1. C─âp─âcel din metal sau din material plastic, care se poart─â, la cusut, pe degetul cu care se ├«mpinge acul pentru a-l feri de ├«n╚Ťep─âturi. 2. Plant─â erbacee veninoas─â, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau ro╚Öii-purpurii; degetari╚Ť─â, dege╚Ťel (Digitalis ambigua). ÔÇô Deget + suf. -ar.
DEGET├üR, degetare, s. n. 1. Obiect mic, de obicei de metal, de forma unui trunchi de con gol care se pune ├«n deget ├«n timpul cusutului pentru a-l ap─âra de ├«n╚Ťep─âturile acului ╚Öi cu ajutorul c─âruia se ├«mpinge acul ├«n cus─âtur─â. Am g─âsit un degetar stricat ╚Öi o buc─â╚Ťic─â de dantel─â alb─â. IBR─éILEANU, A. 214. 2. Plant─â erbacee, veninoas─â, cu flori mari galbene; cre╚Öte prin p─âduri (Digitalis ambigua); dege╚Ťel.
degetár s. n., pl. degetáre
degetár s. n., pl. degetáre
BUREȚI-DEGETÁR s. pl. v. laba-ursului.
DEGET├üR s. 1. (├«nv., pop. ╚Öi glume╚Ť) n─âp├órstoc. (Un ~ pentru cusut.) 2. (BOT.; Digitalis ambigua) degetari╚Ť─â, dege╚Ťel, (reg.) ╚Ť├ó╚Ťa-oii.
DEGETÁR ~e n. Unealtă de croitorie, având formă de căpăcel care se îmbracă pe degetul cu care se împunge acul în cusătură pentru a-l proteja. /deget + suf. ~ar
degetar n. 1. unealtă mică de metal ce se pune la capătul degetului spre a împimge acul la cusut; 2. Bot. numele popular al digitalei. [Lat. DIGITALE].
digital─â f. plant─â veninoas─â (numit─â vulgar degetar ╚Öi ╚Ť├ó╚Ťa oii) ale c─ârii flori seam─ân─â cu un deget de m├ónu╚Ö─â: e ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n medicin─â spre a z─âbovi b─ât─âile inimei.
deget├ír n., pl. e (d. deget cu sufixu -ar, ca ╚Öterg-ar, cord-ar, genunch-er, ma─ş probabil de c├«t d. lat. digitale, ├«nv─âlitoare de deget). Un mic instrument de metal or─ş de os scobit care se pune ├«n v├«rfu degetulu─ş ca s─â ├«mping─ş acu c├«nd co╚Ö─ş (V. n─âp├«rstoc). Digital─â, ╚Ť├«╚Ťa oi─ş (V. digital─â). ÔÇô Inventatoru degetarulu─ş e un g─şuva─şergi┼ş Olandez anume Nikolaas van Benschoten, care, pe la 1684, se logodise cÔÇÖo o cus─âtoreas─â numit─â Myrfrenno van Reussalaer, c─âre─şa, ca s─â nu se ma─ş ├«n╚Ťepela cusut, ─şi f─âcu un degetar de aur.
bure╚Ťi-degetar s. pl. v. LABA-URSULUI.
DEGETAR s. 1. (├«nv., pop. ╚Öi glume╚Ť) n─âp├«rstoc. (Un ~ pentru cusut.) 2. (BOT.; Digitalis ambigua) degetari╚Ť─â, dege╚Ťel, (reg.) ╚Ť├«╚Ťa-oii.
DIGITALIS L., DEGETAR, fam. Scrophulariaceae. Gen originar din partea centrală și de vest a Asiei și din Europa, 25- 30 specii, otrăvitoare, erbacee, vivace, anuale și bienale. Flori roz-purpurii și albe, campanulate, pendente, dispuse în ciorchini lungi.

Degetar dex online | sinonim

Degetar definitie

Intrare: degetar
degetar substantiv neutru
Intrare: bure╚Ťi-degetar
bure╚Ťi-degetar substantiv masculin plural