degermina vt [At: DN2 / Pl: ~nez / E: de(s)- + germina cdp fr dégermer] A separa embrionii boabelor de cereale, în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor.

degermináre sf [At: LTR2 / Pl: ~nắri / E: degermina] Separare a embrionilor boabelor de cereale, în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor Si: degerminat1.

DEGERMINÁ, degerminez, vb. I. Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor. – Pref. de- + germina (după fr. dégermer).

DEGERMINÁRE, degerminări, s. f. Acțiunea de a degermina și rezultatul ei. – V. degermina.

DEGERMINÁ, degerminez, vb. I. Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor. – De4 + germina (după fr. dégermer).

DEGERMINÁRE, degerminări, s. f. Acțiunea de a degermina și rezultatul ei. – V. degermina.

degerminá (a ~) vb., ind. prez. 3 degermineáză

degermináre s. f., g.-d. art. degerminắrii; pl. degerminắri

degerminá vb., ind. prez. 3 sg. degermineáză

degermináre s. f. → germinare

DEGERMINÁ vb. I. tr. A separa embrionul din sămânță. [După fr. dégermer].

DEGERMINÁRE s.f. Acțiunea de a degermina. [< degermina].

DEGERMINÁ vb. tr. a separa embrionul din sămânță. (după fr. dégermer)

A DEGERMINÁ ~éz tranz. (semințe de cereale) A separa de embrion (în procesul de obținere a făinii sau a crupelor). /de + a germina

DEGERMINÁRE (< degermina) s. f. Operație de îndepărtare a embrioanelor (germenilor) din cereale în procesul măcinării.