Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru degerminare

degermina vt [At: DN2 / Pl: ~nez / E: de(s)- + germina cdp fr d├ęgermer] A separa embrionii boabelor de cereale, ├«n procesul de ob╚Ťinere a m─âlaiului, a crupelor ╚Öi a f─âinurilor.
degermin├íre sf [At: LTR2 / Pl: ~nß║»ri / E: degermina] Separare a embrionilor boabelor de cereale, ├«n procesul de ob╚Ťinere a m─âlaiului, a crupelor ╚Öi a f─âinurilor Si: degerminat1.
DEGERMIN├ü, degerminez, vb. I. Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale ├«n procesul de ob╚Ťinere a m─âlaiului, a crupelor ╚Öi a f─âinurilor. ÔÇô Pref. de- + germina (dup─â fr. d├ęgermer).
DEGERMIN├üRE, degermin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a degermina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. degermina.
DEGERMIN├ü, degerminez, vb. I. Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale ├«n procesul de ob╚Ťinere a m─âlaiului, a crupelor ╚Öi a f─âinurilor. ÔÇô De4 + germina (dup─â fr. d├ęgermer).
DEGERMIN├üRE, degermin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a degermina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. degermina.
degerminá (a ~) vb., ind. prez. 3 degermineáză
degermináre s. f., g.-d. art. degerminắrii; pl. degerminắri
degerminá vb., ind. prez. 3 sg. degermineáză
degermin├íre s. f. Ôćĺ germinare
DEGERMIN├ü vb. I. tr. A separa embrionul din s─âm├ón╚Ť─â. [Dup─â fr. d├ęgermer].
DEGERMIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a degermina. [< degermina].
DEGERMIN├ü vb. tr. a separa embrionul din s─âm├ón╚Ť─â. (dup─â fr. d├ęgermer)
A DEGERMIN├ü ~├ęz tranz. (semin╚Ťe de cereale) A separa de embrion (├«n procesul de ob╚Ťinere a f─âinii sau a crupelor). /de + a germina
DEGERMIN├üRE (< degermina) s. f. Opera╚Ťie de ├«ndep─ârtare a embrioanelor (germenilor) din cereale ├«n procesul m─âcin─ârii.

Degerminare dex online | sinonim

Degerminare definitie

Intrare: degermina
degermina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: degerminare
degerminare substantiv feminin