degerat definitie

2 intrări

21 definiții pentru degerat

degerá vi [At: CORESI, EV. 364 / V: (reg) dig~, digirá / Pzi: déger, și (înv) deáger, 3, 6 și: ~eáră și ~eáză / E: ml *degelare] 1 (D. ființe sau părți ale corpului) A amorți din cauza frigului. 2 A suferi o degerătură. 3 A-i fi cuiva foarte frig. 4 (Pfm; îe) A-i ~ cuiva măduva-n oase (sau în ciolane) (de frig) A suferi rău de frig. 5 A îngheța. 6 (D. plante) A se ofili din cauza înghețului. 7 (D. legume și fructe) A se degrada din cauza gerului. 8 (D. suprafața solului) A se întări din cauza înghețului.
degerát1 sn [At: POENARU, Î. 31/5 / V: (reg) dig~, digir~ / Pl: ~uri / E: degera] 1-7 Degerare (1-7).
degerát2, ~ă a [At: PETROVICI, P. 256/7 / V: (reg) dig~, digir~ / Pl: ~ați, ~e / E: degera] 1 (D. ființe sau părți ale corpului) Amorțit din cauza frigului. 2 Cu degerături. 3 Pătruns de frig. 4 Înghețat2. 5 (D. plante) Ofilit de ger. 6 (D. legume și fructe) Degradat din cauza gerului. 7 (Pfm; îe) A nu face (sau a nu plăti, înv, a nu ajunge) (nici cât) o ceapă ~ă (rar, două cepe ~e) A nu valora nimic. 8-9 (Pfm îe) A nu da (pe cineva sau pe ceva) nici (cât pe) o ceapă ~ă (sau nici două cepe ~e) A considera (pe cineva sau ceva) lipsit de (valoare sau) importanță. 10 (Îae) A disprețui. 11 (Îe; reg) A mânca o ceapă ~ă A nu izbuti într-o afacere. 12 (Îae; reg) A nu duce la bun sfârșit o misiune. 13 (D. pământ) Întărit de ger. 14 (Îvr; d. apă) Înghețat2.
DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare.
DEGERÁT, -Ă, degerați, -te, adj. 1. (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor) Cu degerături; înghețat. 2. (Despre plante, fructe, legume) Atins, stricat de ger. – V. degera.
DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare.
DEGERÁT, -Ă, degerați, -te, adj. 1. (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor) Cu degerături; înghețat. 2. (Despre plante, fructe, legume) Atins, stricat de ger. – V. degera.
DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. (Uneori determinat prin «de frig») 1. (Despre părțile corpului, mai ales despre extremități) A suferi din cauza gerului o iritație și o inflamare dureroasă, a amorți de frig. V. îngheța. Un picior mi-a degerat. ȘEZ. V 11. După ce-ți degeră urechea, degeaba mai pui căciula. ◊ Expr. A(-i) degera (cuiva) măduva-n oase = a-i fi (cuiva) foarte frig. ♦ (Despre oameni și animale) A suferi leziuni grave (degerături) sau chiar moartea din cauza frigului. Era capra sigură că iezișorii săi nici n-or degera, nici nu i-or supăra fierele sălbatice. SBIERA, P. 202. 2. A-i fi (cuiva) foarte frig; a tremura de frig. Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. Nu ne păsa că degerăm de frig. BENIUC, V. 36. Ne lasă fără scînteie de foc în vatră, să degerăm aicea. CREANGĂ, P. 256. Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? EMINESCU, O. I 157. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica, a-și pierde puterea germinativă din cauza frigului. Via a degerat. ▭ Degeră cartofii în pivniță! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243.
DEGERÁT, -Ă, degerați, -te, adj. (Despre părți ale corpului) Inflamat, amorțit de ger. Picioare degerate. ♦ (Despre oameni și animale) Cu degerături; înghețat. ♦ (Despre plante, fructe, legume) Atins, stricat de ger. [Oamenii] își descărcau cartofii degerați pe drum. DUMITRIU, N. 199. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) (nici sau cît) o ceapă degerată v. ceapă.
degerá (a ~) vb., ind. prez. 3 dégeră
degerá vb., ind. prez. 1 sg. déger, 3 sg. și pl. dégeră
DEGERÁ vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul câmpului.)
DEGERÁT adj. înghețat, (prin Munt.) mereu. (Om ~.)
degerá (déger, degerát), vb. – A îngheța, a se congela. – Mr. dzeadzir, dzidzirare. Lat. *dĕgĕlāre, var. pop. de la gĕlāre (Pușcariu 496; Candrea-Dens., 733; REW 3714; Tiktin; Candrea). – Der. deger, s. n. (îngheț), formație artificială, fără circulație reală; degerătură, s. f. (îngheț; obiect congelat sau stricat de îngheț; umflătură, leziune cauzată de frig).
A DEGERÁ déger intranz. 1) (despre ființe) A căpăta iritații sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre părți ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorți de frig; a îngheța. 3) (despre plante, legume) A-și pierde calitățile și puterea de germinație, fiind atins de ger. /<lat. degelare
DEGERÁT ~tă (~ți, ~te) v. A DEGERA.A nu face (sau a nu plăti) nici (sau cât) o ceapă ~tă a nu avea nici o valoare; a nu valora nimic. /v. a degera
degerá v. 1. a amorți de ger, a-i fi cuiva foarte frig: îmi degeră picioarele; 2. a se strica de ger, a se întări (vorbind de plante): au degerat poamele. [Lat. *DEGELARE].
*déger, a -á v. intr. (lat. dégelo, -áre, d. gĕlu, ger. V. con-gelez, gelatină). Mă stric de ger pin înghețarea vaselor capilare: plantele aŭ degerat. Amorțesc de ger: mi-aŭ degerat picĭoarele.
DEGERA vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul cîmpului.)
DEGERAT adj. înghețat, (prin Munt.) mereu. (Om ~.)
a nu face nici cât o ceapă degerată expr. a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare.

degerat dex

Intrare: degera
degera verb grupa I conjugarea I
Intrare: degerat
degerat