degerare definitie

2 intrări

20 definiții pentru degerare

degerá vi [At: CORESI, EV. 364 / V: (reg) dig~, digirá / Pzi: déger, și (înv) deáger, 3, 6 și: ~eáră și ~eáză / E: ml *degelare] 1 (D. ființe sau părți ale corpului) A amorți din cauza frigului. 2 A suferi o degerătură. 3 A-i fi cuiva foarte frig. 4 (Pfm; îe) A-i ~ cuiva măduva-n oase (sau în ciolane) (de frig) A suferi rău de frig. 5 A îngheța. 6 (D. plante) A se ofili din cauza înghețului. 7 (D. legume și fructe) A se degrada din cauza gerului. 8 (D. suprafața solului) A se întări din cauza înghețului.
degeráre sf [At: ALBINEȚ, M. 95/12 / V: (reg) dig~, digir~ / Pl: ~rắri / E: degera] 1 Amorțire a unei ființe sau unei părți a corpului din cauza frigului Si: degerat1 (1), degerătură (1). 2 Suferință din cauza frigului Si: degerat1 (2), degerătură (2). 3 Senzație foarte puternică de frig Si: degerat1 (3), degerătură (3). 4 Înghețare. 5 Ofilire a plantelor din cauza înghețului Si: degerat1 (4), degerătură (4). 6 Degradare a legumelor și fructelor din cauza gerului Si: degerat1 (5), degerătură (5). 7 Întărire a pământului din cauza gerului Si: degerat1 (6), degerătură (6).
DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare.
DEGERÁRE, degerări, s. f. Acțiunea de a degera și rezultatul ei. – V. degera.
DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare.
DEGERÁRE, degerări, s. f. Acțiunea de a degera și rezultatul ei. – V. degera.
DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. (Uneori determinat prin «de frig») 1. (Despre părțile corpului, mai ales despre extremități) A suferi din cauza gerului o iritație și o inflamare dureroasă, a amorți de frig. V. îngheța. Un picior mi-a degerat. ȘEZ. V 11. După ce-ți degeră urechea, degeaba mai pui căciula. ◊ Expr. A(-i) degera (cuiva) măduva-n oase = a-i fi (cuiva) foarte frig. ♦ (Despre oameni și animale) A suferi leziuni grave (degerături) sau chiar moartea din cauza frigului. Era capra sigură că iezișorii săi nici n-or degera, nici nu i-or supăra fierele sălbatice. SBIERA, P. 202. 2. A-i fi (cuiva) foarte frig; a tremura de frig. Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. Nu ne păsa că degerăm de frig. BENIUC, V. 36. Ne lasă fără scînteie de foc în vatră, să degerăm aicea. CREANGĂ, P. 256. Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? EMINESCU, O. I 157. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica, a-și pierde puterea germinativă din cauza frigului. Via a degerat. ▭ Degeră cartofii în pivniță! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243.
DEGERÁRE s. f. Acțiunea de a degera și rezultatul ei. Degerarea mîinilor.
degerá (a ~) vb., ind. prez. 3 dégeră
degeráre s. f., g.-d. art. degerắrii; pl. degerắri
degerá vb., ind. prez. 1 sg. déger, 3 sg. și pl. dégeră
degeráre s. f., g.-d. art. degerării; pl. degerări
DEGERÁ vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul câmpului.)
DEGERÁRE s. înghețare. (~ unei vite.)
degerá (déger, degerát), vb. – A îngheța, a se congela. – Mr. dzeadzir, dzidzirare. Lat. *dĕgĕlāre, var. pop. de la gĕlāre (Pușcariu 496; Candrea-Dens., 733; REW 3714; Tiktin; Candrea). – Der. deger, s. n. (îngheț), formație artificială, fără circulație reală; degerătură, s. f. (îngheț; obiect congelat sau stricat de îngheț; umflătură, leziune cauzată de frig).
A DEGERÁ déger intranz. 1) (despre ființe) A căpăta iritații sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre părți ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorți de frig; a îngheța. 3) (despre plante, legume) A-și pierde calitățile și puterea de germinație, fiind atins de ger. /<lat. degelare
degerá v. 1. a amorți de ger, a-i fi cuiva foarte frig: îmi degeră picioarele; 2. a se strica de ger, a se întări (vorbind de plante): au degerat poamele. [Lat. *DEGELARE].
*déger, a -á v. intr. (lat. dégelo, -áre, d. gĕlu, ger. V. con-gelez, gelatină). Mă stric de ger pin înghețarea vaselor capilare: plantele aŭ degerat. Amorțesc de ger: mi-aŭ degerat picĭoarele.
DEGERA vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul cîmpului.)
DEGERARE s. înghețare. (~ unei vite.)

degerare dex

Intrare: degera
degera verb grupa I conjugarea I
Intrare: degerare
degerare substantiv feminin