Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru degerare

deger├í vi [At: CORESI, EV. 364 / V: (reg) dig~, digir├í / Pzi: d├ęger, ╚Öi (├«nv) de├íger, 3, 6 ╚Öi: ~e├ír─â ╚Öi ~e├íz─â / E: ml *degelare] 1 (D. fiin╚Ťe sau p─âr╚Ťi ale corpului) A amor╚Ťi din cauza frigului. 2 A suferi o deger─âtur─â. 3 A-i fi cuiva foarte frig. 4 (Pfm; ├«e) A-i ~ cuiva m─âduva-n oase (sau ├«n ciolane) (de frig) A suferi r─âu de frig. 5 A ├«nghe╚Ťa. 6 (D. plante) A se ofili din cauza ├«nghe╚Ťului. 7 (D. legume ╚Öi fructe) A se degrada din cauza gerului. 8 (D. suprafa╚Ťa solului) A se ├«nt─âri din cauza ├«nghe╚Ťului.
deger├íre sf [At: ALBINE╚Ü, M. 95/12 / V: (reg) dig~, digir~ / Pl: ~rß║»ri / E: degera] 1 Amor╚Ťire a unei fiin╚Ťe sau unei p─âr╚Ťi a corpului din cauza frigului Si: degerat1 (1), deger─âtur─â (1). 2 Suferin╚Ť─â din cauza frigului Si: degerat1 (2), deger─âtur─â (2). 3 Senza╚Ťie foarte puternic─â de frig Si: degerat1 (3), deger─âtur─â (3). 4 ├Änghe╚Ťare. 5 Ofilire a plantelor din cauza ├«nghe╚Ťului Si: degerat1 (4), deger─âtur─â (4). 6 Degradare a legumelor ╚Öi fructelor din cauza gerului Si: degerat1 (5), deger─âtur─â (5). 7 ├Änt─ârire a p─âm├óntului din cauza gerului Si: degerat1 (6), deger─âtur─â (6).
DEGER├ü, d├ęger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o deger─âtur─â; a amor╚Ťi de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin ├«nghe╚Ťare; a ├«nghe╚Ťa. ÔÇô Lat. degelare.
DEGER├üRE, deger─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a degera ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. degera.
DEGER├ü, d├ęger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o deger─âtur─â; a amor╚Ťi de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin ├«nghe╚Ťare; a ├«nghe╚Ťa. ÔÇô Lat. degelare.
DEGER├üRE, deger─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a degera ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. degera.
DEGER├ü, d├ęger, vb. I. Intranz. (Uneori determinat prin ┬źde frig┬╗) 1. (Despre p─âr╚Ťile corpului, mai ales despre extremit─â╚Ťi) A suferi din cauza gerului o irita╚Ťie ╚Öi o inflamare dureroas─â, a amor╚Ťi de frig. V. ├«nghe╚Ťa. Un picior mi-a degerat. ╚śEZ. V 11. Dup─â ce-╚Ťi deger─â urechea, degeaba mai pui c─âciula. ÔŚŐ Expr. A(-i) degera (cuiva) m─âduva-n oase = a-i fi (cuiva) foarte frig. ÔÖŽ (Despre oameni ╚Öi animale) A suferi leziuni grave (deger─âturi) sau chiar moartea din cauza frigului. Era capra sigur─â c─â iezi╚Öorii s─âi nici n-or degera, nici nu i-or sup─âra fierele s─âlbatice. SBIERA, P. 202. 2. A-i fi (cuiva) foarte frig; a tremura de frig. Ceasuri ├«ntregi ne minunam din drum De bradul ce se str─âvedea prin geamuri. Nu ne p─âsa c─â deger─âm de frig. BENIUC, V. 36. Ne las─â f─âr─â sc├«nteie de foc ├«n vatr─â, s─â deger─âm aicea. CREANG─é, P. 256. Cu ridicula-╚Ťi sim╚Ťire tu la poarta ei s─â degeri? EMINESCU, O. I 157. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica, a-╚Öi pierde puterea germinativ─â din cauza frigului. Via a degerat. Ôľş Deger─â cartofii ├«n pivni╚Ť─â! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243.
DEGER├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a degera ╚Öi rezultatul ei. Degerarea m├«inilor.
deger├í (a ~) vb., ind. prez. 3 d├ęger─â
degeráre s. f., g.-d. art. degerắrii; pl. degerắri
deger├í vb., ind. prez. 1 sg. d├ęger, 3 sg. ╚Öi pl. d├ęger─â
degeráre s. f., g.-d. art. degerării; pl. degerări
DEGER├ü vb. a ├«nghe╚Ťa. (A ~ ├«n mijlocul c├ómpului.)
DEGER├üRE s. ├«nghe╚Ťare. (~ unei vite.)
deger├í (d├ęger, deger├ít), vb. ÔÇô A ├«nghe╚Ťa, a se congela. ÔÇô Mr. dzeadzir, dzidzirare. Lat. *d─Ľg─Ľl─üre, var. pop. de la g─Ľl─üre (Pu╚Öcariu 496; Candrea-Dens., 733; REW 3714; Tiktin; Candrea). ÔÇô Der. deger, s. n. (├«nghe╚Ť), forma╚Ťie artificial─â, f─âr─â circula╚Ťie real─â; deger─âtur─â, s. f. (├«nghe╚Ť; obiect congelat sau stricat de ├«nghe╚Ť; umfl─âtur─â, leziune cauzat─â de frig).
A DEGER├ü d├ęger intranz. 1) (despre fiin╚Ťe) A c─âp─âta irita╚Ťii sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre p─âr╚Ťi ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amor╚Ťi de frig; a ├«nghe╚Ťa. 3) (despre plante, legume) A-╚Öi pierde calit─â╚Ťile ╚Öi puterea de germina╚Ťie, fiind atins de ger. /<lat. degelare
deger├í v. 1. a amor╚Ťi de ger, a-i fi cuiva foarte frig: ├«mi deger─â picioarele; 2. a se strica de ger, a se ├«nt─âri (vorbind de plante): au degerat poamele. [Lat. *DEGELARE].
*d├ęger, a -├í v. intr. (lat. d├ęgelo, -├íre, d. g─Ľlu, ger. V. con-gelez, gelatin─â). M─â stric de ger pin ├«nghe╚Ťarea vaselor capilare: plantele a┼ş degerat. Amor╚Ťesc de ger: mi-a┼ş degerat pic─şoarele.
DEGERA vb. a ├«nghe╚Ťa. (A ~ ├«n mijlocul c├«mpului.)
DEGERARE s. ├«nghe╚Ťare. (~ unei vite.)

Degerare dex online | sinonim

Degerare definitie

Intrare: degera
degera verb grupa I conjugarea I
Intrare: degerare
degerare substantiv feminin