Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru deger─âtur─â

deger─ât├║r─â sf [At: LB / V: (reg) dig~, digir~ / Pl: ~ri / E: digera + -tur─â] 1-7 Degerare (1-7). 8-9 (Inflama╚Ťie sau) leziune provocat─â de ac╚Ťiunea frigului asupra ╚Ťesuturilor. 10 (Pex) Parte a corpului care a degerat. 11 (Reg) Boal─â de vite nedefinit─â mai ├«ndeaproape. 12 (Trs) Ar─âtur─â de toamn─â.
DEGER─éT├ÜR─é, deger─âturi, s. f. Inflama╚Ťie, irita╚Ťie, ran─â, leziune provocat─â de ac╚Ťiunea frigului asupra ╚Ťesuturilor. ÔÇô Degera + suf. -─âtur─â.
DEGER─éT├ÜR─é, deger─âturi, s. f. Inflama╚Ťie, irita╚Ťie, ran─â, leziune provocat─â de ac╚Ťiunea frigului asupra ╚Ťesuturilor. ÔÇô Degera + suf. -─âtur─â.
DEGER─éT├ÜR─é, deger─âturi, s. f. Irita╚Ťie, ran─â produs─â prin degerare. Alifie pentru deger─âturi.
deger─ât├║r─â s. f., g.-d. art. deger─ât├║rii; pl. deger─ât├║ri
deger─ât├║r─â s. f., g.-d. art. deger─ât├║rii; pl. deger─ât├║ri
DEGER─éT├ÜR─é ~i f. Leziune provocat─â de ac╚Ťiunea gerului. /a degera + suf. ~─âtur─â

Deger─âtur─â dex online | sinonim

Deger─âtur─â definitie

Intrare: deger─âtur─â
deger─âtur─â substantiv feminin