Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru degenerescen╚Ť─â

degeneresc├ęn╚Ť─â sf [At: MAN. S─éN─éT. 149/18 / V: (├«vr) desg~, ~c├şn~ / Pl: ~╚Ťe / E: fr d├ęg├ęn├ęrescence] 1-8 Modificare patologic─â regresiv─â, (anatomic─â ╚Öi) func╚Ťional─â, (a unui ╚Ťesut sau) a unui organ, ca urmare (a suprim─ârii leg─âturii lor cu sistemul nervos sau) (cu circula╚Ťia sanguin─â), (a unei intoxica╚Ťii grave a organismului sau) a unui deficit de metabolism Si: (├«nv) degenera╚Ťie (9-16). 9-16 (Pex) Tendin╚Ť─â de degenerare (1-8).
DEGENERESC├ëN╚Ü─é, degenerescen╚Ťe, s. f. Modificarea patologic─â regresiv─â, anatomic─â ╚Öi func╚Ťional─â, a unui ╚Ťesut sau a unui organ, ca urmare a suprim─ârii leg─âturii lor cu sistemul nervos sau cu circula╚Ťia sangvin─â, a unei intoxica╚Ťii grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. ÔÇô Din fr. d├ęg├ęn├ęrescence.
DEGENERESC├ëN╚Ü─é, degenerescen╚Ťe, s. f. Modificarea patologic─â regresiv─â, anatomic─â ╚Öi func╚Ťional─â, a unui ╚Ťesut sau a unui organ, ca urmare a suprim─ârii leg─âturii lor cu sistemul nervos sau cu circula╚Ťia sangvin─â, a unei intoxica╚Ťii grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. ÔÇô Din fr. d├ęg├ęn├ęrescence.
DEGENERESC├ëN╚Ü─é, degenerescen╚Ťe, s. f. Tendin╚Ťa de a degenera; degenerare. ├Äntrebuin╚Ťarea permanent─â a alcoolului adeseori produce a╚Öa numita degenerescen╚Ť─â gr─âsoas─â a mu╚Öchiului cardiac. ANATOMIA 65. ÔŚŐ Fig. Decaden╚Ťa modern─â apar╚Ťine aceluia╚Öi curent pe care l-am studiat; e degenerescen╚Ťa lui. GHEREA, ST. CR. III 104.
degeneresc├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. degeneresc├ęn╚Ťei; pl. degeneresc├ęn╚Ťe
degeneresc├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. degeneresc├ęn╚Ťei; pl. degeneresc├ęn╚Ťe
DEGENERESCÉNȚĂ s. v. atrofie.
DEGENERESC├ëN╚Ü─é s.f. 1. Tendin╚Ť─â de degenerare. ÔÖŽ Modificare patologic─â regresiv─â a unui ╚Ťesut sau organ. 2. (Mat.) Existen╚Ťa mai multor func╚Ťii proprii corespunz─âtoare unei singure valori proprii a unui operator. [Cf. fr. d├ęg├ęn├ęrescence].
DEGENERESC├ëN╚Ü─é s. f. 1. tendin╚Ť─â de degenerare. ÔŚŐ modificare patologic─â regresiv─â a unui ╚Ťesut sau organ. 2. (mat.) existen╚Ťa mai multor func╚Ťii proprii, corespunz─âtoare unei singure valori proprii unui operator. (< fr. d├ęg├ęn├ęrescence)
DEGENERESC├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Tendin╚Ť─â de degenerare. 2) med. Modificare regresiv─â a unui ╚Ťesut sau a unui organ, sus╚Ťinut─â de perturbarea func╚Ťiilor acestora. /<fr. d├ęg├ęn├ęrescence
degenerescen╚Ť─â f. tenden╚Ť─â de a degenera.
degeneresc├ęn╚Ť─â f. pl. e (fr. d├ęg├ęn├ęrescense). Barb. Degenerare.
DEGENERESCEN╚Ü─é s. (MED.) atrofie, atrofiere, degenerare, degenera╚Ťie. (~ unui organ.)
DEGENERESC├ëN╚Ü─é (< fr.) s. f. 1. (BIOL.) Transformare a unei structuri biologice organizate ├«ntr-o structur─â ce ╚Öi-a pierdut at├ót caracterele distincte c├ót ╚Öi func╚Ťia normal─â. 2. (MED.) Modificare patologic─â regresiv─â a unui ╚Ťesut sau a unui organ, ca urmare a suprim─ârii leg─âturii cu sistemul nervos sau cu circula╚Ťia sangvin─â, a unei intoxica╚Ťii grave a organismului sau a unui deficit de metabolism (ex. d. gras─â, d. amiloid─â etc.). 3. (PSIH.) Degradare mental─â ╚Öi moral─â. 4. (MAT., FIZ.) Existen╚Ťa mai multor func╚Ťii proprii corespunz─âtoare unei singure valori proprii a unui operator.

Degenerescen╚Ť─â dex online | sinonim

Degenerescen╚Ť─â definitie

Intrare: degenerescen╚Ť─â
degenerescen╚Ť─â substantiv feminin