Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru degenerat

degener├í vi [At: I. GOLESCU, C. / V: (├«nv) deje~ / Pzi: ~r├ęz / E: fr d├ęg├ęn├ęrer, lat degenerare] 1-8 A pierde, (total sau) par╚Ťial, unele ├«nsu╚Öiri (morfologice sau) func╚Ťionale caracteristice genului sau speciei, ├«n urma ac╚Ťiunii unor factori (de mediu sau) ereditari. 9-12 (Fig) A se schimba ├«n (mai) (r─âu sau) ├«n (mai) grav, pierz├ónd caracterul ini╚Ťial. 13-14 (Fig) A ajunge ├«ntr-o stare (mai) rea Si: a dec─âdea.
degenerát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: degenera] 1-14 Degenerare (1-14).
degener├ít2, ~─â a [At: NEGULICI, E. II, 230/6 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: degenera] 1-8 Care ╚Öi-a pierdut (total sau) par╚Ťial unele ├«nsu╚Öiri (morfologice sau) func╚Ťionale caracteristice genului sau speciei, ├«n urma ac╚Ťiunii unor factori (de mediu sau) ereditari. 9-12 (Fig) Care s-a schimbat ├«n (mai) (r─âu sau) ├«n (mai) grav, pierz├ónd caracterul ini╚Ťial. 13-14 (Fig) Care a ajuns ├«ntr-o stare (mai) rea Si: dec─âzut2.
DEGENER├ü, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau par╚Ťial unele ├«nsu╚Öiri morfologice sau func╚Ťionale (caracteristice genului sau speciei), ├«n urma ac╚Ťiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface ├«n ceva (mai) r─âu, (mai) grav, pierz├ónd aspectul sau caracterul ini╚Ťial; a dec─âdea. ÔÇô Din fr. d├ęg├ęn├ęrer, lat. degenerare.
DEGENER├üT, -─é, degenera╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut ├«nsu╚Öirile morfologice sau func╚Ťionale (caracteristice genului sau speciei). ÔÇô V. degenera.
DEGENER├ü, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau par╚Ťial unele ├«nsu╚Öiri morfologice sau func╚Ťionale (caracteristice genului sau speciei), ├«n urma ac╚Ťiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface ├«n ceva (mai) r─âu, (mai) grav, pierz├ónd aspectul sau caracterul ini╚Ťial; a dec─âdea. ÔÇô Din fr. d├ęg├ęn├ęrer, lat. degenerare.
DEGENER├üT, -─é, degenera╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut ├«nsu╚Öirile morfologice sau func╚Ťionale (caracteristice genului sau speciei). ÔÇô V. degenera.
DEGENER├ü, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A-╚Öi pierde ├«nsu╚Öirile biologice sau psihice (caracteristice genului sau speciei); a dec─âdea. Unele plante degenereaz─â din cauza condi╚Ťiilor nefavorabile de dezvoltare. Ôľş Lumei s─â ar─ât─âm c─â nu am degenerat. ALEXANDRESCU, M. 241. 2. Fig. A se schimba, a se preface ├«n ceva (mai) r─âu, (mai) grav, primejdios, pierz├«nd aspectul sau caracterul ini╚Ťial. Cearta a degenerat ├«n b─âtaie.
DEGENER├üT, -─é, degenera╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut calit─â╚Ťile fizice sau psihice (caracteristice genului sau speciei). Lupt─âtorii ceilal╚Ťi p─âreau ni╚Öte mistre╚Ťi degenera╚Ťi. SADOVEANU, Z. C. 80. Imbecilul e un tip degenerat, caracterizat prin anomalii fizice, dar mai ales prin turbur─âri intelectuale ╚Öi morale. CAMIL PETRESCU, U. N. 149. ÔŚŐ (Substantivat) Pesimistul modern e un degenerat. GHEREA, ST. CR. II 296.
degenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 degenereáză
degener├í vb., ind. prez. 1 sg. degener├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. degenere├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. degener├ęze; ger. degener├ónd
degener├ít adj. m., pl. degener├í╚Ťi; f. sg. degener├ít─â, pl. degener├íte
DEGENERÁ vb. 1. v. atrofia. 2. v. pipernici.
DEGENERÁT adj. 1. v. atrofiat. 2. v. pipernicit.
DEGENER├ü vb. I. intr. 1. A se dep─ârta de tipul primitiv, pierz├ónd din calit─â╚Ťi, din valoare. 2. (Fig.) A se schimba ├«n r─âu; a dec─âdea. [< fr. d├ęg├ęn├ęrer, it., lat. degenerare].
DEGENER├üT, -─é adj., s.m. ╚Öi f. (Individ) care ╚Öi-a pierdut calit─â╚Ťile ereditare, naturale, fizice sau morale. [Cf. fr. d├ęg├ęn├ęr├ę].
DEGENER├ü vb. intr. 1. a se dep─ârta de tipul primar, pierz├ónd din calit─â╚Ťi, din valoare. 2. (fig.) a se schimba ├«n r─âu; a se degrada, a dec─âdea. (< fr. d├ęg├ęn├ęrer, lat. degenerare)
DEGENER├üT, -─é adj., s. m. f. (individ) care ╚Öi-a pierdut calit─â╚Ťile morfologice sau func╚Ťionale. (< fr. d├ęg├ęn├ęr├ę)
A DEGENER├ü ~├ęz intranz. 1) A pierde (total sau par╚Ťial) ├«nsu╚Öirile naturale caracteristice speciei sau genului. 2) A ajunge ├«ntr-o stare inferioar─â celei precedente; a fi ├«n declin; a regresa; a dec─âdea. 3) fig. A ajunge ├«n stare de declin moral; a se degrada; a dec─âdea; a se perverti; a se declasa; a se corupe; a se vicia. /<fr. d├ęg├ęn├ęrer, lat. degenerare
degener├á v. 1. a se dep─ârta dela tipul primitiv; 2. a pierde din valoarea, din for╚Ťa, din calit─â╚Ťile sale: m─âgarul a degenerat ├«n climele noastre; 3. a se schimb─â din bine ├«n r─âu, din r─âu ├«n mai r─âu: acest guturaiu degenereaz─â ├«n catar.
*degener├ęz v. intr. (lat. deg├ęnero, -├íre, d. genus, g├ęneris, gen, ras─â, neam). ├Äm─ş stric forma, perd valoarea, for╚Ťa, calit─â╚Ťile: m─âgaru a degenerat ├«n climele noastre. M├« schimb ├«n r─â┼ş, m─â agravez: gutura─şu a degenerat ├«n catar, cearta ├«n b─âta─şe.
DEGENERA vb. 1. (MED.) a se atrofia, (înv. și pop.) a seca, a se usca. (I-a ~ un organ.) 2. a se chirci, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta a ~.)
DEGENERAT adj. 1. (MED.) atrofiat, (pop.) uscat, (înv. și reg.) sec. (O mînă ~.) 2. chircit, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.)

Degenerat dex online | sinonim

Degenerat definitie

Intrare: degenera
degenera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: degenerat
degenerat adjectiv