Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru degenerare

degener├í vi [At: I. GOLESCU, C. / V: (├«nv) deje~ / Pzi: ~r├ęz / E: fr d├ęg├ęn├ęrer, lat degenerare] 1-8 A pierde, (total sau) par╚Ťial, unele ├«nsu╚Öiri (morfologice sau) func╚Ťionale caracteristice genului sau speciei, ├«n urma ac╚Ťiunii unor factori (de mediu sau) ereditari. 9-12 (Fig) A se schimba ├«n (mai) (r─âu sau) ├«n (mai) grav, pierz├ónd caracterul ini╚Ťial. 13-14 (Fig) A ajunge ├«ntr-o stare (mai) rea Si: a dec─âdea.
degener├íre sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~rß║»ri / E: degenera] 1-8 Pierdere (total─â sau) par╚Ťial─â a unor ├«nsu╚Öiri (morfologice sau) func╚Ťionale caracteristice genului sau speciei, ├«n urma ac╚Ťiunii unor factori (de mediu sau) ereditari Si: degenerat1 (1-8), (├«nv) degenera╚Ťie (1-8). 9-12 (Fig) Schimbare ├«n (mai) (r─âu sau) ├«n (mai) grav, pierz├ónd caracterul ini╚Ťial Si: degenerat1 (9-12). 13-14 (Fig) Ajungere ├«ntr-o stare (mai) rea Si: dec─âdere, degenerat1 (13-14).
DEGENER├ü, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau par╚Ťial unele ├«nsu╚Öiri morfologice sau func╚Ťionale (caracteristice genului sau speciei), ├«n urma ac╚Ťiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface ├«n ceva (mai) r─âu, (mai) grav, pierz├ónd aspectul sau caracterul ini╚Ťial; a dec─âdea. ÔÇô Din fr. d├ęg├ęn├ęrer, lat. degenerare.
DEGENER├üRE, degener─âri, s. f. Faptul de a degenera; dec─âdere, stricare, degenerescen╚Ť─â, degenera╚Ťie. ÔÇô V. degenera.
DEGENER├ü, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau par╚Ťial unele ├«nsu╚Öiri morfologice sau func╚Ťionale (caracteristice genului sau speciei), ├«n urma ac╚Ťiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface ├«n ceva (mai) r─âu, (mai) grav, pierz├ónd aspectul sau caracterul ini╚Ťial; a dec─âdea. ÔÇô Din fr. d├ęg├ęn├ęrer, lat. degenerare.
DEGENER├üRE, degener─âri, s. f. Faptul de a degenera; dec─âdere, stricare, degenerescen╚Ť─â, degenera╚Ťie. ÔÇô V. degenera.
DEGENER├ü, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A-╚Öi pierde ├«nsu╚Öirile biologice sau psihice (caracteristice genului sau speciei); a dec─âdea. Unele plante degenereaz─â din cauza condi╚Ťiilor nefavorabile de dezvoltare. Ôľş Lumei s─â ar─ât─âm c─â nu am degenerat. ALEXANDRESCU, M. 241. 2. Fig. A se schimba, a se preface ├«n ceva (mai) r─âu, (mai) grav, primejdios, pierz├«nd aspectul sau caracterul ini╚Ťial. Cearta a degenerat ├«n b─âtaie.
DEGENER├üRE s. f. Faptul de a degenera; declin, dec─âdere (fizic─â sau psihic─â). Se numea Alfons ╚Öi reprezenta ultima faz─â de degenerare a uneia din cele mai vechi ╚Öi mai aristocratice familii din ╚Ťar─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 60. ÔŚŐ Fig. Decadentismul modern nu e altceva dec├«t degenerarea liricii moderne ├«nse╚Öi. GHEREA, ST. CR. III 178.
degenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 degenereáză
degeneráre s. f., g.-d. art. degenerắrii; pl. degenerắri
degener├í vb., ind. prez. 1 sg. degener├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. degenere├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. degener├ęze; ger. degener├ónd
degener├íre s. f. Ôćĺ generare
DEGENERÁ vb. 1. v. atrofia. 2. v. pipernici.
DEGENERÁRE s. 1. v. atrofie. 2. v. pipernicire.
DEGENER├ü vb. I. intr. 1. A se dep─ârta de tipul primitiv, pierz├ónd din calit─â╚Ťi, din valoare. 2. (Fig.) A se schimba ├«n r─âu; a dec─âdea. [< fr. d├ęg├ęn├ęrer, it., lat. degenerare].
DEGENER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a degenera ╚Öi rezultatul ei; dec─âdere; stricare, degenerescen╚Ť─â; degenera╚Ťie. [< degenera].
DEGENER├ü vb. intr. 1. a se dep─ârta de tipul primar, pierz├ónd din calit─â╚Ťi, din valoare. 2. (fig.) a se schimba ├«n r─âu; a se degrada, a dec─âdea. (< fr. d├ęg├ęn├ęrer, lat. degenerare)
A DEGENER├ü ~├ęz intranz. 1) A pierde (total sau par╚Ťial) ├«nsu╚Öirile naturale caracteristice speciei sau genului. 2) A ajunge ├«ntr-o stare inferioar─â celei precedente; a fi ├«n declin; a regresa; a dec─âdea. 3) fig. A ajunge ├«n stare de declin moral; a se degrada; a dec─âdea; a se perverti; a se declasa; a se corupe; a se vicia. /<fr. d├ęg├ęn├ęrer, lat. degenerare
degener├á v. 1. a se dep─ârta dela tipul primitiv; 2. a pierde din valoarea, din for╚Ťa, din calit─â╚Ťile sale: m─âgarul a degenerat ├«n climele noastre; 3. a se schimb─â din bine ├«n r─âu, din r─âu ├«n mai r─âu: acest guturaiu degenereaz─â ├«n catar.
degenerare f. ac╚Ťiunea de a degenera ╚Öi starea celui ce degenereaz─â.
*degenera╚Ťi├║ne f. (lat. degener├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a degenera ╚Öi starea fiin╚Ťe─ş degenerate. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş ales -├íre.
*degener├ęz v. intr. (lat. deg├ęnero, -├íre, d. genus, g├ęneris, gen, ras─â, neam). ├Äm─ş stric forma, perd valoarea, for╚Ťa, calit─â╚Ťile: m─âgaru a degenerat ├«n climele noastre. M├« schimb ├«n r─â┼ş, m─â agravez: gutura─şu a degenerat ├«n catar, cearta ├«n b─âta─şe.
DEGENERA vb. 1. (MED.) a se atrofia, (înv. și pop.) a seca, a se usca. (I-a ~ un organ.) 2. a se chirci, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta a ~.)
DEGENERARE s. 1. (MED.) atrofie, atrofiere, degenera╚Ťie, degenerescen╚Ť─â. (~ a unui organ.) 2. chircire, ├«nchircire, pipernicire, sfrijire, (reg.) ╚Öi╚Öt─âvire. (~ a unei plante.)

Degenerare dex online | sinonim

Degenerare definitie

Intrare: degenera
degenera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: degenerare
degenerare substantiv feminin