Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru degazare

degaza vt [At: SANIELEVICI, R. 113 / Pzi: ~z├ęz / E: de- + gaza ns cf fr d├ęgazer] 1-2 A cur─â╚Ťa de gaze (toxice). 3-4 (C.i. gaze toxice de lupt─â) A ├«ndep─ârta din ad─âposturi, de pe ├«mbr─âc─âminte etc. (prin ventila╚Ťie sau) prin substan╚Ťe neutralizante.
degaz├íre sf [At: LTR2 / Pl: ~zß║»ri / E: degaza] 1-2 Cur─â╚Ťare de gaze (toxice). 3-4 ├Ändep─ârtare a gazelor toxice de lupt─â (prin ventila╚Ťie sau) prin substan╚Ťe neutralizante.
DEGAZ├ü, degazez, vb. I. Tranz. 1. A ├«ndep─ârta gazele dintr-un spa╚Ťiu ├«nchis sau de pe o suprafa╚Ť─â solid─â. 2. A ├«ndep─ârta substan╚Ťele toxice de lupt─â din ad─âposturi, din ├«nc─âperi, de pe ├«mbr─âc─âminte etc. prin ventila╚Ťie sau cu ajutorul substan╚Ťelor neutralizante. ÔÇô Din. fr. d├ęgazer.
DEGAZ├üRE, degaz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a degaza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. degaza.
DEGAZ├ü, degazez, vb. I. Tranz. 1. A ├«ndep─ârta gazele dintr-un spa╚Ťiu ├«nchis sau de pe o suprafa╚Ť─â solid─â. 2. A ├«ndep─ârta substan╚Ťele toxice de lupt─â din ad─âposturi, din ├«nc─âperi, de pe ├«mbr─âc─âminte etc. prin ventila╚Ťie sau cu ajutorul substan╚Ťelor neutralizante. ÔÇô De4 + gaza. Cf. fr. d├ęgazer.
DEGAZ├üRE, degaz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a degaza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. degaza.
DEGAZ├üRE, degaz─âri, s. f. 1. (Fiz.) ├Ändep─ârtarea gazelor dintr-o incint─â sau de pe o suprafa╚Ť─â solid─â. Func╚Ťionarea tuburilor electronice cu vid pretinde o bun─â degazare. 2. (Mil.) Opera╚Ťia de ├«ndep─ârtare a substan╚Ťelor toxice de lupt─â din ad─âposturi, din ├«nc─âperi, de pe ├«mbr─âc─âminte etc. prin ventila╚Ťie sau cu ajutorul substan╚Ťelor neutralizante.
degazá (a ~) vb., ind. prez. 3 degazeáză
degazáre s. f., g.-d. art. degazắrii; pl. degazắri
degaz├í vb., ind. prez. 1 sg. degaz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. degaze├íz─â
degaz├íre s. f. Ôćĺ gazare
DEGAZ├ü vb. I. tr. A ├«ndep─ârta gazele (dintr-un spa╚Ťiu ├«nchis, de pe o suprafa╚Ť─â). ÔÖŽ (Spec.; mil.) A ├«ndep─ârta gazele de lupt─â dintr-un anumit loc. [< de- + gaza].
DEGAZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a degaza ╚Öi rezultatul ei. [< degaza].
DEGAZ├ü vb. tr. 1. a ├«ndep─ârta substan╚Ťele gazoase dintr-un spa╚Ťiu ├«nchis, de pe o suprafa╚Ť─â. 2. (mil.) a ├«ndep─ârta gazele toxice de lupt─â dintr-un anumit loc. (< fr. d├ęgazer)
A DEGAZ├ü ~├ęz tranz. (spa╚Ťii ├«nchise, suprafe╚Ťe gazate) A cur─â╚Ťa de gaze sau de substan╚Ťe toxice prin ventila╚Ťie sau cu ajutorul unor procedee speciale. /de + a gaza
DEGAZ├üRE (< de4 + gazare) s. f. 1. Eliminare a gazelor dintr-un fluid, de pe o suprafa╚Ť─â solid─â sau dintr-un spa╚Ťiu ├«nchis prin metode de natur─â fizic─â, termic─â, chimic─â. 2. Opera╚Ťie de neutralizare (prin procedee fizice sau fizico-chimice) a efectelor substan╚Ťelor toxice de lupt─â.

Degazare dex online | sinonim

Degazare definitie

Intrare: degaza
degaza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: degazare
degazare substantiv feminin