degaza vt [At: SANIELEVICI, R. 113 / Pzi: ~zéz / E: de- + gaza ns cf fr dégazer] 1-2 A curăța de gaze (toxice). 3-4 (C.i. gaze toxice de luptă) A îndepărta din adăposturi, de pe îmbrăcăminte etc. (prin ventilație sau) prin substanțe neutralizante.

DEGAZÁ, degazez, vb. I. Tranz. 1. A îndepărta gazele dintr-un spațiu închis sau de pe o suprafață solidă. 2. A îndepărta substanțele toxice de luptă din adăposturi, din încăperi, de pe îmbrăcăminte etc. prin ventilație sau cu ajutorul substanțelor neutralizante. – Din. fr. dégazer.

DEGAZÁ, degazez, vb. I. Tranz. 1. A îndepărta gazele dintr-un spațiu închis sau de pe o suprafață solidă. 2. A îndepărta substanțele toxice de luptă din adăposturi, din încăperi, de pe îmbrăcăminte etc. prin ventilație sau cu ajutorul substanțelor neutralizante. – De4 + gaza. Cf. fr. dégazer.

degazá (a ~) vb., ind. prez. 3 degazeáză

degazá vb., ind. prez. 1 sg. degazéz, 3 sg. și pl. degazeáză

DEGAZÁ vb. I. tr. A îndepărta gazele (dintr-un spațiu închis, de pe o suprafață). ♦ (Spec.; mil.) A îndepărta gazele de luptă dintr-un anumit loc. [< de- + gaza].

DEGAZÁ vb. tr. 1. a îndepărta substanțele gazoase dintr-un spațiu închis, de pe o suprafață. 2. (mil.) a îndepărta gazele toxice de luptă dintr-un anumit loc. (< fr. dégazer)

A DEGAZÁ ~éz tranz. (spații închise, suprafețe gazate) A curăța de gaze sau de substanțe toxice prin ventilație sau cu ajutorul unor procedee speciale. /de + a gaza