degajat definitie

28 definiții pentru degajat

degajá [At: BARASCH, I. N. 13/16 / V: ~ageá / Pzi: ~jéz și 3, 6 ~ájă / E: fr dégager] 1-2 vtr (D. miros) A (se) împrăștia în atmosferă Si: a exala. 3-4 vtr (D. lumină) A (se) răspândi. 5-6 vtr (D. căldură) A emana. 7-8 vtr (D. substanțe chimice) A (se) răspândi în mediu. 9-10 vtr (D. gaze) A (se) elimina ca urmare a unei reacții chimice. 11-12 vtr (Fig) A (se) elibera de ceva care împiedică mișcarea liberă. 13-14 vtr (Fig) A (se) debarasa de o obligație, de o răspundere. 15 vr (Fig; d. idei, sentimente) A reieși dintr-un text, dintr-un fapt etc. 16 vt (Spc; c.i. obiecte depuse ca gaj) A retrage. 17 vr A-și lua cuvântul înapoi Si: a se dezice. 18 vt (C.i. străzi) A debloca. 19 vt (C.i. străzi) A descongestiona. 20 vt (C.i. terenuri) A curăța. 21 vt (C.i. obstacole) A înlătura. 22 vt (Teh; c.i. piese) A curăța de surplusul de material. 23 vt (Spt; c.i. mingea) A îndepărta de poarta proprie, pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. 24 vt (La scrimă; c. e floreta) A desprinde de floreta adversarului.
degaját1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: degaja] 1-10 Degajare (1-3,6-8,11-14).
degaját2, ~ă [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ați, ~e / E: degaja] 1 a (D. mirosuri) Împrăștiat în atmosferă. 2 a (D. lumină) Radiat. 3 a (D. căldură) Emanat. 4 a (D. substanțe chimice) Răspândit în mediu. 5 a (D. gaze) Eliminat în cursul unei reacții chimice. 6 a (Fig) Eliberat de ceva care îi împiedica libertatea mișcărilor. 7 a (Fig) Eliberat de o obligație, răspundere. 8-9 a, av (Fig; d. oameni) (Care este) liber în mișcări Si: dezinvolt. 10-11 a, av (Fig; d. manifestări ale oamenilor) (Care se produce) cu naturalețe Si: firesc. 12 a (Fig; d. idei, sentimente) Dedus dintr-o operă, dintr-un fapt. 13 a (Spc; d. obiecte depuse ca gaj) Retras. 14 a (Fig; d. făgăduieli) Luat înapoi. 15 a (D. drumuri) Deblocat. 16 a (D. artere) Descongestionat. 17 a (D. terenuri) Curățat. 18 a (D. obstacole) înlăturat2. 19 a (Teh; d. piese) Curățat de surplusul de material. 20 a (Spt; d. minge) Îndepărtat de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. 21 a (Spt; d. floretă) Desprins de floreta adversarului. 22 a (Aht; d. coloane sau pilaștri) Situat în apropiere de un zid și detașat de acesta.
DEGAJÁ, (1) pers. 3 degájă, (2, 3, 4) degajez, vb. I. Tranz. 1. A răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ♦ (La scrimă) A-și desprinde floreta de floreta adversarului. – Din fr. dégager.
DEGAJÁT, -Ă, degajați, -te, adj. 1. Eliberat de o îndatorire, de un obstacol; (despre oameni și gesturile lor) cu mare libertate în mișcări; nestânjenit, nonșalant. 2. (Despre o coloană sau un pilastru) Situat în apropierea unui zid. – V. degaja.
DEGAJÁ, degajez, vb. I. Tranz. 1. A răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ♦ (La scrimă) A-și desprinde floreta de floreta adversarului. [Prez. ind. pers. 3 și: degájă] – Din fr. dégager.
DEGAJÁT, -Ă, degajați, -te, adj. 1. Eliberat de o îndatorire, de un obstacol; (despre oameni și gesturile lor) cu mare libertate în mișcări; nestânjenit, nonșalant. 2. (Despre o coloană sau un pilastru) Situat în apropierea unui zid. – V. degaja.
DEGAJÁ, degajez, vb. I. Tranz. 1. A da afară, a răspîndi, a împrăștia, a emana (căldură, un miros etc.), a exala. Unele ape minerale degajează un miros special. ♦ Refl. A se desprinde. Un miros plăcut se degajează din flori. ♦ (Chim.) A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. ◊ Refl. (Numai la pers. 3; atestat în forma degajă) Părticelele materiale, devenite neutre, se degajă la electrozi sub formă de atomi sau grupuri de atomi. FIZICA 130. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. A degaja șoseaua. ▭ [Bubico] scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat și-l scoate afară. CARAGIALE, O. II 267. ♦ (Tehn.) A îndepărta o porțiune de material de la o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată. ♦ (Sport; absol. sau uneori cu complementul «terenul» sau, impropriu, «mingea») A elibera o porțiune de teren prin îndepărtarea mingii, pentru a se evita o acțiune periculoasă; a trimite mingea departe de poarta proprie. – Prez. ind. pers. 3 și: degájă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/6).
DEGAJÁT, -Ă, degajați, -te, adj. 1. Eliberat de o îndatorire, de un obstacol; (despre persoane și gesturile lor) cu mare libertate în mișcări, nestînjenit. Am salutat... căutînd să am un aer cît mai degajat. CAMIL PETRESCU, U. N. 162. A fost degajată în joc, replicele sigure, interpretarea bună. ARDELEANU, D. 83. Madam Piscopesco, cu un gest degajat, ne poftește în salonul cel mare, la ceai. CARAGIALE, O. II 134. 2. (Despre o coloană sau un pilastru) Situat în apropierea unui zid, puțin depărtat de acesta.
degajá2 (a ~) (a emana, a răspândi) vb., ind. prez. 3 degájă, 1 pl. degajắm; conj. prez. 3 să degáje; ger. degajấnd
degajá1 (a ~) (a elibera, a îndepărta) vb., ind. prez. 3 degajeáză, 1 pl. degajắm; conj. prez. 3 să degajéze; ger. degajấnd
degajá vb., ind. prez. 1 sg. degajéz, 3 sg. și pl. degajeáză, 1 pl. degajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. degajéze; ger. degajând („a răspândi, a emana” și: ind. prez. 3 sg. degájă; conj. prez. 3 sg. și pl. degáje)
degaját adj. m., pl. degajáți; f. sg. degajátă, pl. degajáte
DEGAJÁ vb. 1. v. emana. 2. a dezvolta, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) 3. v. desface. 4. v. debloca. 5. v. descotorosi.
DEGAJÁT adj. 1. v. liber. 2. v. liber. 3. v. deblocat. 4. v. natural.
DEGAJÁ vb. I. tr. 1. A lua înapoi ceea ce a fost dat în gaj; a retrage din gaj. 2. A elibera (un loc), a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică ori îngreuiază. 3. A produce o emanație, a exala, a răspândi. 4. A trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă. ♦ (La scrimă) A-și desprinde sabia de sabia adversarului. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. dégager].
DEGAJÁT, -Ă adj. Liber în mișcări, nestânjenit. [După fr. dégagé].
DEGAJÁ vb. I. tr. 1. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică. 2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala. 3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ◊ (scrimă) a-și desprinde floreta de cea a adversarului. II. refl. (și fig.) a se desprinde, a se elibera. (< fr. dégager)
DEGAJÁT, -Ă adj. liber în mișcări, nestingherit, dezinvolt. (după fr. dégagé)
degajá (-jéz, -at), vb. – A desprinde, a da drumul, a lăsa liber. Fr. dégager. – Der. degajat, înv. (dezinvolt; nepăsător); degajament, s. n., din fr. dégagement.
A SE DEGAJÁ se degájă intranz. (despre lumină, căldură, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spații tot mai mari; a se răspândi; a se propaga. /<fr. dégager
A DEGAJÁ ~éz tranz. 1) A face să se degajeze; a exala; a emana. 2) (gaze) A elimina dintr-o combinație chimică. 3) (artere de comunicație) A elibera de obstacole (pentru a repune în circulație); a debloca. 4) (persoane) A scuti de o obligațiune. 5) (terenuri, piese) A elibera de surplusul de materiale (pentru a înlesni lucrările ulterioare). 6) sport (mingea) A trimite cât mai departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. /<fr. dégager
DEGAJÁT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care vădește libertate în mișcări și în comportament; dezinvolt. /v. a degaja
degajà v. 1. a produce o emanațiune: plantele degajează noaptea acid carbonic; 2. a-și lua cuvântul înapoi: m’am degajat.
*degaját, -ă adj. (fr. dégagé). neîmpedecat, liber, fără sfială: aer, purtare degajată. Adv. În mod degajat: a vorbi degajat.
*degajéz v. tr. (fr. dégager, d. gage, amanet. V. gaj, angajez). Liberez, dezleg: l-am degajat de promisiune. Las liber, evacuez: a degaja bĭurou (la care s’a grămădit lumea). Emit: criniĭ degajează un miros foarte plăcut.
DEGAJA vb. 1. a emana, a emite, a exala, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 2. a dezvolta, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) 3. a desface, a elibera, a libera, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ din strînsoare.) 4. a debloca, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 5. a se debarasa, a se descotorosi, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (A se ~ de un musafir nedorit.)
DEGAJAT adj. 1. liber. (Are mîna ~.) 2. liber, nestînjenit. (Mișcări ~.) 3. deblocat. (Drumurile sînt ~.) 4. dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonșalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.)

degajat dex

Intrare: degaja (1 degaj)
degaja 1 degaj verb grupa I conjugarea I
Intrare: degaja (1 degajez)
degaja 1 degajez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: degajat
degajat adjectiv