Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru degajare

degaj├í [At: BARASCH, I. N. 13/16 / V: ~age├í / Pzi: ~j├ęz ╚Öi 3, 6 ~├íj─â / E: fr d├ęgager] 1-2 vtr (D. miros) A (se) ├«mpr─â╚Ötia ├«n atmosfer─â Si: a exala. 3-4 vtr (D. lumin─â) A (se) r─âsp├óndi. 5-6 vtr (D. c─âldur─â) A emana. 7-8 vtr (D. substan╚Ťe chimice) A (se) r─âsp├óndi ├«n mediu. 9-10 vtr (D. gaze) A (se) elimina ca urmare a unei reac╚Ťii chimice. 11-12 vtr (Fig) A (se) elibera de ceva care ├«mpiedic─â mi╚Öcarea liber─â. 13-14 vtr (Fig) A (se) debarasa de o obliga╚Ťie, de o r─âspundere. 15 vr (Fig; d. idei, sentimente) A reie╚Öi dintr-un text, dintr-un fapt etc. 16 vt (Spc; c.i. obiecte depuse ca gaj) A retrage. 17 vr A-╚Öi lua cuv├óntul ├«napoi Si: a se dezice. 18 vt (C.i. str─âzi) A debloca. 19 vt (C.i. str─âzi) A descongestiona. 20 vt (C.i. terenuri) A cur─â╚Ťa. 21 vt (C.i. obstacole) A ├«nl─âtura. 22 vt (Teh; c.i. piese) A cur─â╚Ťa de surplusul de material. 23 vt (Spt; c.i. mingea) A ├«ndep─ârta de poarta proprie, pentru a evita o ac╚Ťiune periculoas─â a adversarului. 24 vt (La scrim─â; c. e floreta) A desprinde de floreta adversarului.
degaj├íre sf [At: RESMERI╚Ü─é, D. / Pl: ~jß║»ri / E: degaja] 1 ├Ämpr─â╚Ötiere ├«n atmosfer─â a unui miros Si: exalare, (├«nv) degajament (1), degajat1 (1). 2 Radiere a luminii Si: (├«nv) degajament (2), degajat1 (2). 3 Emanare a c─âldurii Si: (├«nv) degajament (3), degajat1 (3). 4 R─âsp├óndire ├«n mediu a unei substan╚Ťe chimice. 5 Eliminare a unor gaze ├«n urma unei reac╚Ťii chimice. 6 (Fig) Eliberare de ceva care ├«mpiedic─â mi╚Öc─ârile libere Si: degajat1 (4). 7 (Fig) Eliberare de o obliga╚Ťie, r─âspundere Si: degajat1 (5). 8 (Fig) Deducere dintr-un text, fapt etc. a unei idei, a unui sentiment Si: degajat1 (6). 9 (Spc) A retrage un gaj. 10 (Spc) Luare a cuv├óntului ├«napoi Si: dezicere. 11 Deblocare a unei str─âzi Si: degajat1 (7). 12 Descongestionare a unei artere Si: degajat1 (8). 13 Cur─â╚Ťare a terenurilor Si: degajat1 (9). 14 ├Änl─âturare a obstacolelor Si: degajat1 (10). 15 (Teh) Cur─â╚Ťare a pieselor de surplusul de material. 16 (Spt) ├Ändep─ârtare a mingii de poarta proprie, pentru a evita o ac╚Ťiune periculoas─â a adversarului. 17 (Spt) Desprindere a floretei de a adversarului, la scrim─â.
DEGAJ├ü, (1) pers. 3 deg├íj─â, (2, 3, 4) degajez, vb. I. Tranz. 1. A r─âsp├óndi, a ├«mpr─â╚Ötia, a emana c─âldur─â, miros etc.; a exala. ÔÖŽ Refl. (Despre mirosuri, c─âldur─â etc.) A se desprinde. ÔÖŽ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combina╚Ťie chimic─â. 2. A elibera, a sc─âpa pe cineva de o sarcin─â, de o ├«ndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A ├«ndep─ârta surplusul de material de pe o pies─â pentru a ├«nlesni o opera╚Ťie ulterioar─â sau pentru a ob╚Ťine o suprafa╚Ť─â curat─â; a elibera un teren de diverse lucruri care st├ónjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poart─â pentru a evita o ac╚Ťiune periculoas─â a adversarului. ÔÖŽ (La scrim─â) A-╚Öi desprinde floreta de floreta adversarului. ÔÇô Din fr. d├ęgager.
DEGAJ├üRE, degaj─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) degaja ╚Öi rezultatul ei; r─âsp├óndire, exalare; eliberare de o sarcin─â, de un obstacol. ÔÖŽ Libertate ├«n mi╚Öc─âri, ├«n comportare; non╚Öalan╚Ť─â. 2. Opera╚Ťie de ├«ndep─ârtare a unei por╚Ťiuni de material de pe o pies─â, de pe un teren etc. ├«n vederea unei opera╚Ťii ulterioare. ÔŚŐ Unghi de degajare = unghi pe care ├«l formeaz─â fa╚Ťa de a╚Öchiere a unei unelte de t─âiat cu planul perpendicular pe suprafa╚Ťa pe care o prelucreaz─â. 3. (Concr.) Canelur─â circular─â realizat─â prin a╚Öchiere la exteriorul sau ├«n interiorul unei piese cilindrice. ÔÇô V. degaja.
DEGAJ├ü, degajez, vb. I. Tranz. 1. A r─âsp├óndi, a ├«mpr─â╚Ötia, a emana c─âldur─â, miros etc.; a exala. ÔÖŽ Refl. (Despre mirosuri, c─âldur─â etc.) A se desprinde. ÔÖŽ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combina╚Ťie chimic─â. 2. A elibera, a sc─âpa pe cineva de o sarcin─â, de o ├«ndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A ├«ndep─ârta surplusul de material de pe o pies─â pentru a ├«nlesni o opera╚Ťie ulterioar─â sau pentru a ob╚Ťine o suprafa╚Ť─â curat─â; a elibera un teren de diverse lucruri care st├ónjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poart─â pentru a evita o ac╚Ťiune periculoas─â a adversarului. ÔÖŽ (La scrim─â) A-╚Öi desprinde floreta de floreta adversarului. [Prez. ind. pers. 3 ╚Öi: deg├íj─â] ÔÇô Din fr. d├ęgager.
DEGAJ├üRE, degaj─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) degaja ╚Öi rezultatul ei; r─âsp├óndire, exalare; eliberare de o sarcin─â, de un obstacol. ÔÖŽ Libertate ├«n mi╚Öc─âri, ├«n comportare; non╚Öalan╚Ť─â. 2. Opera╚Ťie de ├«ndep─ârtare a unei por╚Ťiuni de material de pe o pies─â, de pe un teren etc. ├«n vederea unei opera╚Ťii ulterioare. ÔŚŐ Unghi de degajare = unghi pe care ├«l formeaz─â fa╚Ťa de a╚Öchiere a unei unelte de t─âiat cu planul perpendicular pe suprafa╚Ťa pe care o prelucreaz─â. 3. (Concr.) Canelur─â circular─â realizat─â prin a╚Öchiere la exteriorul sau ├«n interiorul unei piese cilindrice. ÔÇô V. degaja.
DEGAJ├ü, degajez, vb. I. Tranz. 1. A da afar─â, a r─âsp├«ndi, a ├«mpr─â╚Ötia, a emana (c─âldur─â, un miros etc.), a exala. Unele ape minerale degajeaz─â un miros special. ÔÖŽ Refl. A se desprinde. Un miros pl─âcut se degajeaz─â din flori. ÔÖŽ (Chim.) A elimina, a scoate un gaz dintr-o combina╚Ťie chimic─â. ÔŚŐ Refl. (Numai la pers. 3; atestat ├«n forma degaj─â) P─ârticelele materiale, devenite neutre, se degaj─â la electrozi sub form─â de atomi sau grupuri de atomi. FIZICA 130. 2. A elibera, a sc─âpa pe cineva de o sarcin─â, de o ├«ndatorire; a elibera ceva de un obstacol. A degaja ╚Öoseaua. Ôľş [Bubico] scoate capul cu panglicu╚Ťe... Mami╚Ťa-l degajeaz─â din ╚Ťoalele ├«n care dospe╚Öte-nf─â╚Öurat ╚Öi-l scoate afar─â. CARAGIALE, O. II 267. ÔÖŽ (Tehn.) A ├«ndep─ârta o por╚Ťiune de material de la o pies─â pentru a ├«nlesni o opera╚Ťie ulterioar─â sau pentru a ob╚Ťine o suprafa╚Ť─â curat─â. ÔÖŽ (Sport; absol. sau uneori cu complementul ┬źterenul┬╗ sau, impropriu, ┬źmingea┬╗) A elibera o por╚Ťiune de teren prin ├«ndep─ârtarea mingii, pentru a se evita o ac╚Ťiune periculoas─â; a trimite mingea departe de poarta proprie. ÔÇô Prez. ind. pers. 3 ╚Öi: deg├íj─â (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/6).
DEGAJ├üRE, degaj─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) degaja ╚Öi rezultatul ei. 1. R─âsp├«ndire, exalare. Degajarea c─âldurii. 2. Eliberare (de o sarcin─â, de un obstacol). S-a realizat degajarea ╚Öoselei. ÔŚŐ (Tehn.) Unghi de degajare = unghi pe care fa╚Ťa de a╚Öchiere a unei unelte t─âietoare (de exemplu cu╚Ťitul strungului) ├«l formeaz─â cu planul perpendicular pe suprafa╚Ťa pe care o prelucreaz─â. ÔÖŽ (Sport) Trimiterea mingii departe de poarta proprie.
degaj├í2 (a ~) (a emana, a r─âsp├óndi) vb., ind. prez. 3 deg├íj─â, 1 pl. degajß║»m; conj. prez. 3 s─â deg├íje; ger. degajß║ąnd
degaj├í1 (a ~) (a elibera, a ├«ndep─ârta) vb., ind. prez. 3 degaje├íz─â, 1 pl. degajß║»m; conj. prez. 3 s─â degaj├ęze; ger. degajß║ąnd
degajáre s. f., g.-d. art. degajắrii; pl. degajắri
degaj├í vb., ind. prez. 1 sg. degaj├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. degaje├íz─â, 1 pl. degaj─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. degaj├ęze; ger. degaj├ónd (ÔÇ×a r─âsp├óndi, a emanaÔÇŁ ╚Öi: ind. prez. 3 sg. deg├íj─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. deg├íje)
degajáre s. f., g.-d. art. degajării; pl. degajări
DEGAJÁ vb. 1. v. emana. 2. a dezvolta, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) 3. v. desface. 4. v. debloca. 5. v. descotorosi.
DEGAJ├üRE s. 1. v. emana╚Ťie. 2. dezvoltare, emanare, emana╚Ťie, producere, radiere. (~ de c─âldur─â.) 3. v. deblocare. 4. v. descotorosire. 5. v. naturale╚Ťe.
DEGAJ├ü vb. I. tr. 1. A lua ├«napoi ceea ce a fost dat ├«n gaj; a retrage din gaj. 2. A elibera (un loc), a ├«nl─âtura un obstacol sau ceva care ├«mpiedic─â ori ├«ngreuiaz─â. 3. A produce o emana╚Ťie, a exala, a r─âsp├óndi. 4. A trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o ac╚Ťiune periculoas─â. ÔÖŽ (La scrim─â) A-╚Öi desprinde sabia de sabia adversarului. [P.i. 3,6 -jeaz─â, ger. -j├ónd. / < fr. d├ęgager].
DEGAJ├üRE s.f. 1. Ac╚Ťiunea de a degaja ╚Öi rezultatul ei; r─âsp├óndire, exalare; eliberare de o sarcin─â, de un obstacol. ÔÖŽ ├Ändep─ârtare a unei por╚Ťiuni de material de pe o pies─â, de pe un teren etc. 2. (Concr.) Canelur─â circular─â realizat─â prin a╚Öchiere la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. [< degaja}.
DEGAJ├ü vb. I. tr. 1. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcin─â, de o ├«ndatorire; a ├«nl─âtura un obstacol sau ceva care ├«mpiedic─â. 2. a r─âsp├óndi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala. 3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o ac╚Ťiune periculoas─â a adversarului. ÔŚŐ (scrim─â) a-╚Öi desprinde floreta de cea a adversarului. II. refl. (╚Öi fig.) a se desprinde, a se elibera. (< fr. d├ęgager)
DEGAJ├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a degaja. 2. ├«ndep─ârtare a unei por╚Ťiuni de material de pe o pies─â, de pe un teren etc. 3. canelur─â circular─â realizat─â prin a╚Öchierea la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. (< degaja)
degaj├í (-j├ęz, -at), vb. ÔÇô A desprinde, a da drumul, a l─âsa liber. Fr. d├ęgager. ÔÇô Der. degajat, ├«nv. (dezinvolt; nep─âs─âtor); degajament, s. n., din fr. d├ęgagement.
A SE DEGAJ├ü se deg├íj─â intranz. (despre lumin─â, c─âldur─â, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spa╚Ťii tot mai mari; a se r─âsp├óndi; a se propaga. /<fr. d├ęgager
A DEGAJ├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se degajeze; a exala; a emana. 2) (gaze) A elimina dintr-o combina╚Ťie chimic─â. 3) (artere de comunica╚Ťie) A elibera de obstacole (pentru a repune ├«n circula╚Ťie); a debloca. 4) (persoane) A scuti de o obliga╚Ťiune. 5) (terenuri, piese) A elibera de surplusul de materiale (pentru a ├«nlesni lucr─ârile ulterioare). 6) sport (mingea) A trimite c├ót mai departe de poarta proprie pentru a evita o ac╚Ťiune periculoas─â a adversarului. /<fr. d├ęgager
degaj├á v. 1. a produce o emana╚Ťiune: plantele degajeaz─â noaptea acid carbonic; 2. a-╚Öi lua cuv├óntul ├«napoi: mÔÇÖam degajat.
*degaj├ęz v. tr. (fr. d├ęgager, d. gage, amanet. V. gaj, angajez). Liberez, dezleg: l-am degajat de promisiune. Las liber, evacuez: a degaja b─şurou (la care sÔÇÖa gr─âm─âdit lumea). Emit: crini─ş degajeaz─â un miros foarte pl─âcut.
DEGAJA vb. 1. a emana, a emite, a exala, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 2. a dezvolta, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) 3. a desface, a elibera, a libera, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ din strînsoare.) 4. a debloca, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 5. a se debarasa, a se descotorosi, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (A se ~ de un musafir nedorit.)
DEGAJARE s. 1. emanare, emana╚Ťie, emisiune, exalare, exala╚Ťie, ├«mpr─â╚Ötiere, r─âsp├«ndire, (├«nv.) r─âsfugare. (~ de gaze de la sob─â.) 2. dezvoltare, emanare, emana╚Ťie, producere, radiere. (~ de c─âldur─â.) 3. deblocare, eliberare. (~ a unui drum ├«nz─âpezit.) 4. debarasare, descotorosire, sc─âpare. (~ de un musafir nedorit.) 5. dezinvoltur─â, firesc, naturale╚Ťe, simplitate, spontaneitate, (livr.) non╚Öalan╚Ť─â, (rar) natural, (├«nv.) naturalitate. (O mare ~ ├«n comportarea cuiva.)

Degajare dex online | sinonim

Degajare definitie

Intrare: degaja (1 degaj)
degaja 1 degaj verb grupa I conjugarea I
Intrare: degajare
degajare substantiv feminin
Intrare: degaja (1 degajez)
degaja 1 degajez verb grupa I conjugarea a II-a