Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru defunct

def├║nct, ~─â [At: LM / Pl: ~c╚Ťi, ~e / E: fr d├ęfunct, lat defunctus] 1-2 smf, a (Persoan─â) care a decedat Si: mort, r─âposat. 3 a (Fig) Disp─ârut. 4 a (Fig; d. obiecte) Inutil. 5 a (Fig; d. obiecte) Uzat. 6 a (Fig; d. obiecte) Defect. 7 a (Fig; d. obiecte) Demodat.
DEF├ÜNCT, -─é, defunc╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. (Om) mort, r─âposat, decedat. ÔÇô Din lat. defunctus, fr. d├ęfunt.
DEF├ÜNCT, -─é, defunc╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. (Om) mort, r─âposat, decedat. ÔÇô Din lat. defunctus, fr. d├ęfunt.
DEF├ÜNCT, -─é, defunc╚Ťi, -te, adj. (Despre persoane ╚Öi substantivat) Mort, decedat, r─âposat. De jur ├«mprejur se ivesc toate personajele dramei, ├«n frunte cu fantoma regelui defunct. BOGZA, C. O. 49.
def├║nct adj. m., s. m., pl. def├║nc╚Ťi; adj. f., s. f. def├║nct─â (-func-t─â), pl. def├║ncte
def├║nct adj. m., s. m., pl. def├║nc╚Ťi; f. sg. def├║nct─â (sil. -func-t─â), g.-d. art. def├║nctei, pl. def├║ncte
DEFÚNCT adj., s. v. mort.
Defunct Ôëá n─âscut
DEF├ÜNCT, -─é adj., s.m. ╚Öi f. (Om) decedat, r─âposat. [< lat. defunctus, cf. fr. d├ęfunt].
DEF├ÜNCT, -─é adj., s. m. f. (om) decedat, r─âposat. (< lat. defunctus, fr. d├ęfunt)
DEF├ÜNCT ~t─â (~╚Ťi, ~te) m. ╚Öi f. Om care a ├«ncetat din via╚Ť─â; mort; decedat; r─âposat. /<lat. defunctus
defunct a. r─âposat.
*def├║nct, -─â adj. ╚Öi s. (lat. de-functus, d. de-fungi, a-╚Ťi ├«mplini rolu. V. func╚Ťionar). Mort, r─âposat, decedat.
DEFUNCT adj., s. decedat, dispărut, mort, răposat, (livr.) repauzat, (în limbajul bisericesc, pop. și eufemistic) pierdut, (înv. și pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvîrșit. (~ era un om matur.)

Defunct dex online | sinonim

Defunct definitie

Intrare: defunct (adj.)
defunct adjectiv
Intrare: defunct (s.m.)
defunct substantiv masculin