defunct definitie

14 definiții pentru defunct

defúnct, ~ă [At: LM / Pl: ~cți, ~e / E: fr défunct, lat defunctus] 1-2 smf, a (Persoană) care a decedat Si: mort, răposat. 3 a (Fig) Dispărut. 4 a (Fig; d. obiecte) Inutil. 5 a (Fig; d. obiecte) Uzat. 6 a (Fig; d. obiecte) Defect. 7 a (Fig; d. obiecte) Demodat.
DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. – Din lat. defunctus, fr. défunt.
DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. – Din lat. defunctus, fr. défunt.
DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj. (Despre persoane și substantivat) Mort, decedat, răposat. De jur împrejur se ivesc toate personajele dramei, în frunte cu fantoma regelui defunct. BOGZA, C. O. 49.
defúnct adj. m., s. m., pl. defúncți; adj. f., s. f. defúnctă (-func-tă), pl. defúncte
defúnct adj. m., s. m., pl. defúncți; f. sg. defúnctă (sil. -func-tă), g.-d. art. defúnctei, pl. defúncte
DEFÚNCT adj., s. v. mort.
Defunct ≠ născut
DEFÚNCT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decedat, răposat. [< lat. defunctus, cf. fr. défunt].
DEFÚNCT, -Ă adj., s. m. f. (om) decedat, răposat. (< lat. defunctus, fr. défunt)
DEFÚNCT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Om care a încetat din viață; mort; decedat; răposat. /<lat. defunctus
defunct a. răposat.
*defúnct, -ă adj. și s. (lat. de-functus, d. de-fungi, a-ți împlini rolu. V. funcționar). Mort, răposat, decedat.
DEFUNCT adj., s. decedat, dispărut, mort, răposat, (livr.) repauzat, (în limbajul bisericesc, pop. și eufemistic) pierdut, (înv. și pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvîrșit. (~ era un om matur.)

defunct dex

Intrare: defunct (adj.)
defunct adjectiv
Intrare: defunct (s.m.)
defunct substantiv masculin