defulat definitie

2 intrări

11 definiții pentru defulat

defulá [At: DN3 / Pzi: ~léz / E: fr défouler] 1-2 vt (Psh; d. oameni) A manifesta liber ideile sau tendințele refulate în subconștient. 3 vr (Psh; d. idei sau tendințe refulate în subconștient) A se manifesta. 4 vr (Fam) A-și descărca sufletul.
defulát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defula] 1-2 Defulare (1-2).
defulát2, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: defula] 1-2 smf, a (Psh) (Persoană) care și-a manifestat liber ideile sau tendințele refulate în subconștient. 3 a (Psh; d. idei sau tendințe refulate în subconștient) Care s-a manifestat liber. 4-5 smf, a (Fam) (Persoană) care și-a descărcat sufletul.
DEFULÁ, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. – Din fr. défouler.
DEFULÁT, -Ă, defulați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a dat curs liber ideilor sau tendințelor sale refulate înainte. – V. defula.
DEFULÁ, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. – Din fr. défouler.
DEFULÁT, -Ă, defulați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a dat curs liber ideilor sau tendințelor sale refulate înainte. – V. defula.
*defulá (a ~) (a exterioriza refulările) vb., ind. prez. 3 defuleáză
defulá vb., ind. prez.1 sg. defuléz, 3 sg. și pl. defuleáză
DEFULÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se lăsa purtat de stări afective; a-și da drumul. [< fr. (se) défouler].
DEFULÁ vb. I. tr. a da curs liber ideilor și tendințelor refulate în subconștient. II. refl. (fam.) a se lăsa purtat de stări afective; a-și descărca sufletul. (< fr. défouler)

defulat dex

Intrare: defula
defula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: defulat
defulat adjectiv