11 definiții pentru defulat
defulá [At: DN3 / Pzi: ~léz / E: fr défouler] 1-2 vt (Psh; d. oameni) A manifesta liber ideile sau tendințele refulate în subconștient. 3 vr (Psh; d. idei sau tendințe refulate în subconștient) A se manifesta. 4 vr (Fam) A-și descărca sufletul. defulát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defula] 1-2 Defulare (1-2). defulát2, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: defula] 1-2 smf, a (Psh) (Persoană) care și-a manifestat liber ideile sau tendințele refulate în subconștient. 3 a (Psh; d. idei sau tendințe refulate în subconștient) Care s-a manifestat liber. 4-5 smf, a (Fam) (Persoană) care și-a descărcat sufletul. DEFULÁ, defulez,
vb. I.
Tranz. (
Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (
Fam.) A-și descărca sufletul. – Din
fr. défouler. DEFULÁT, -Ă, defulați, -te,
adj. (Adesea substantivat) Care a dat curs liber ideilor sau tendințelor sale refulate înainte. –
V. defula. DEFULÁ, defulez,
vb. I.
Tranz. (
Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (
Fam.) A-și descărca sufletul. – Din
fr. défouler. DEFULÁT, -Ă, defulați, -te,
adj. (Adesea substantivat) Care a dat curs liber ideilor sau tendințelor sale refulate înainte. –
V. defula. *defulá (a ~) (a exterioriza refulările)
vb.,
ind. prez. 3 defuleáză
defulá vb., ind. prez.1 sg. defuléz, 3 sg. și pl. defuleáză DEFULÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se lăsa purtat de stări afective; a-și da drumul. [< fr. (se) défouler].
DEFULÁ vb. I. tr. a da curs liber ideilor și tendințelor refulate în subconștient. II.
refl. (
fam.) a se lăsa purtat de stări afective; a-și descărca sufletul. (< fr. défouler)
Defulat dex online | sinonim
Defulat definitie
Intrare: defula
defula verb grupa I conjugarea a II-a