Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru defri╚Öare

defri╚Öa vt [At: I. IONESCU, M. 43 / Pzi: ~╚Ö├ęz / E: fr d├ęfricher] 1 (C.i. p─âduri) A ├«nl─âtura prin t─âiere sau ardere, spre a elibera terenul ╚Öi a-l face propriu pentru agricultur─â, construc╚Ťii etc. 2 (C.i. terenuri) A cur─â╚Ťa de arbori sau resturi lemnoase Si: a desp─âduri, (reg) a l─âzui. 3 (Pex) A des╚Ťeleni.
defri╚Ö├íre sf [At: I. IONESCU, M. 350 / Pl: ~╚Öß║»ri / E: defri╚Öa] 1 ├Änl─âturare a p─âdurilor, prin t─âiere sau ardere, spre a elibera terenul pentru agricultur─â, construc╚Ťii etc. Si: defri╚Öat1 (1). 2 Cur─â╚Ťare a unui teren de arbori sau resturi lemnoase Si: defri╚Öat1 (2), desp─âdurire, (reg) l─âzuire. 3 (Pex) Des╚Ťelenire. 4 (Rar) Exploatare a lemnului Si: defri╚Öat1 (4).
DEFRI╚ś├ü, defri╚Öez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura (prin t─âiere sau prin ardere) arborii ╚Öi alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultur─â, p─â╚Öunat, construc╚Ťii etc. sau pentru a-l ├«mp─âduri din nou; a desp─âduri. ÔÇô Din fr. d├ęfricher.
DEFRI╚ś├üRE, defri╚Ö─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a defri╚Öa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. defri╚Öa.
DEFRI╚ś├ü, defri╚Öez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura (prin t─âiere sau prin ardere) arborii ╚Öi alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultur─â, p─â╚Öunat, construc╚Ťii etc. sau pentru a-l ├«mp─âduri din nou; a desp─âduri. ÔÇô Din fr. d├ęfricher.
DEFRI╚ś├üRE, defri╚Ö─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a defri╚Öa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. defri╚Öa.
DEFRI╚ś├ü, defri╚Öez, vb. I. Tranz. A face propriu pentru agricultur─â, pentru p─â╚Öunat sau pentru construc╚Ťii un loc necultivat, prin t─âierea ╚Öi ├«nl─âturarea arborilor ╚Öi a celorlalte plante lemnoase. V. l─âzui.
DEFRI╚ś├üRE, defri╚Ö─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a defri╚Öa. Defri╚Öarea locului ╚Öi facerea drumurilor. BART, E. 281.
defri╚Ö├í (a ~) (de-fri-) vb., ind. prez. 3 defri╚Öe├íz─â, 1 pl. defri╚Öß║»m; conj. prez. 3 s─â defri╚Ö├ęze; ger. defri╚Öß║ąnd
defrișáre (de-fri-) s. f., g.-d. art. defrișắrii; pl. defrișắri
defri╚Ö├í vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. defri╚Ö├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. defri╚Öe├íz─â, 1 pl. defri╚Ö─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. defri╚Ö├ęze; ger. defri╚Ö├ónd
defrișáre s. f. (sil. -fri-), g.-d. art. defrișării; pl. defrișări
DEFRI╚ś├ü vb. (SILV.) a desp─âduri, (reg.) a t├ór╚Öi, (Transilv. ╚Öi Bucov.) a l─âzui, (├«nv.) a cura. (A ~ un teren ├«mp─âdurit.)
DEFRI╚ś├üRE s. (SILV.) defri╚Öat, desp─âdurire, (prin sudul Transilv.) s─âciuit. (~ a unui teren ├«mp─âdurit.)
DEFRI╚ś├ü vb. I. tr. A t─âia ╚Öi a ├«nl─âtura arborii dintr-o p─âdure spre a ob╚Ťine un teren propriu pentru agricultur─â, pentru p─â╚Öunat etc. [< fr. d├ęfricher].
DEFRI╚ś├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a defri╚Öa ╚Öi rezultatul ei; defri╚Öat. [< defri╚Öa].
DEFRI╚ś├ü vb. tr. 1. a ├«nl─âtura prin t─âiere arborii dintr-o anumit─â por╚Ťiune de p─âdure; a desp─âduri. 2. (fig.) a descurca, a l─âmuri, a limpezi (o problem─â); a aborda punctele esen╚Ťiale, f─âr─â a trata fondul. (< fr. d├ęfricher)
A DEFRI╚ś├ü ~├ęz tranz. (terenuri) A lipsi de arbori ╚Öi arbu╚Öti prin t─âiere sau prin ardere, spre a face bun pentru agricultur─â, construc╚Ťii sau pentru re├«mp─âdurire; a desp─âduri. /<fr. d├ęfricher
*defri╚Ö├ęz v. tr. (fr. d├ęfricher, d. friche, ╚Ťelin─â, teren necultivat). Barb. Des╚Ťelenesc.
DEFRI╚śA vb. a desp─âduri, (reg.) a t├«r╚Öi, (Transilv. ╚Öi Bucov.) a l─âzui, (├«nv.) a cura. (A ~ un teren ├«mp─âdurit.)
DEFRI╚śARE s. defri╚Öat, desp─âdurire, (prin sudul Transilv.) s─âciuit. (~ a unui teren ├«mp─âdurit.)

Defrișare dex online | sinonim

Defrișare definitie

Intrare: defrișa
defrișa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fri-
Intrare: defrișare
defrișare substantiv feminin
  • silabisire: -fri-