Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru defri╚Öa

defri╚Öa vt [At: I. IONESCU, M. 43 / Pzi: ~╚Ö├ęz / E: fr d├ęfricher] 1 (C.i. p─âduri) A ├«nl─âtura prin t─âiere sau ardere, spre a elibera terenul ╚Öi a-l face propriu pentru agricultur─â, construc╚Ťii etc. 2 (C.i. terenuri) A cur─â╚Ťa de arbori sau resturi lemnoase Si: a desp─âduri, (reg) a l─âzui. 3 (Pex) A des╚Ťeleni.
DEFRI╚ś├ü, defri╚Öez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura (prin t─âiere sau prin ardere) arborii ╚Öi alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultur─â, p─â╚Öunat, construc╚Ťii etc. sau pentru a-l ├«mp─âduri din nou; a desp─âduri. ÔÇô Din fr. d├ęfricher.
DEFRI╚ś├ü, defri╚Öez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura (prin t─âiere sau prin ardere) arborii ╚Öi alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultur─â, p─â╚Öunat, construc╚Ťii etc. sau pentru a-l ├«mp─âduri din nou; a desp─âduri. ÔÇô Din fr. d├ęfricher.
DEFRI╚ś├ü, defri╚Öez, vb. I. Tranz. A face propriu pentru agricultur─â, pentru p─â╚Öunat sau pentru construc╚Ťii un loc necultivat, prin t─âierea ╚Öi ├«nl─âturarea arborilor ╚Öi a celorlalte plante lemnoase. V. l─âzui.
defri╚Ö├í (a ~) (de-fri-) vb., ind. prez. 3 defri╚Öe├íz─â, 1 pl. defri╚Öß║»m; conj. prez. 3 s─â defri╚Ö├ęze; ger. defri╚Öß║ąnd
defri╚Ö├í vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. defri╚Ö├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. defri╚Öe├íz─â, 1 pl. defri╚Ö─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. defri╚Ö├ęze; ger. defri╚Ö├ónd
DEFRI╚ś├ü vb. (SILV.) a desp─âduri, (reg.) a t├ór╚Öi, (Transilv. ╚Öi Bucov.) a l─âzui, (├«nv.) a cura. (A ~ un teren ├«mp─âdurit.)
DEFRI╚ś├ü vb. I. tr. A t─âia ╚Öi a ├«nl─âtura arborii dintr-o p─âdure spre a ob╚Ťine un teren propriu pentru agricultur─â, pentru p─â╚Öunat etc. [< fr. d├ęfricher].
DEFRI╚ś├ü vb. tr. 1. a ├«nl─âtura prin t─âiere arborii dintr-o anumit─â por╚Ťiune de p─âdure; a desp─âduri. 2. (fig.) a descurca, a l─âmuri, a limpezi (o problem─â); a aborda punctele esen╚Ťiale, f─âr─â a trata fondul. (< fr. d├ęfricher)
A DEFRI╚ś├ü ~├ęz tranz. (terenuri) A lipsi de arbori ╚Öi arbu╚Öti prin t─âiere sau prin ardere, spre a face bun pentru agricultur─â, construc╚Ťii sau pentru re├«mp─âdurire; a desp─âduri. /<fr. d├ęfricher
*defri╚Ö├ęz v. tr. (fr. d├ęfricher, d. friche, ╚Ťelin─â, teren necultivat). Barb. Des╚Ťelenesc.
DEFRI╚śA vb. a desp─âduri, (reg.) a t├«r╚Öi, (Transilv. ╚Öi Bucov.) a l─âzui, (├«nv.) a cura. (A ~ un teren ├«mp─âdurit.)

Defrișa dex online | sinonim

Defrișa definitie

Intrare: defrișa
defrișa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fri-