Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru defraudare

defrauda vt [At: ╚ś─éINEANU2 / Pzi: ~d├ęz / E: lat defraudare] (├Änv; c.i. banii unei institu╚Ťii publice) A lua prin fraud─â.
defraud├íre sf [At: DEX / Pl: ~dß║»ri / E: defrauda] (├Änv) Luare prin fraud─â a banilor unei institu╚Ťii publice Si: defraudat1.
DEFRAUD├ü, defraudez, vb. I. Tranz. A-╚Öi ├«nsu╚Öi prin fraud─â banii unei institu╚Ťii publice; a delapida, a frauda. [Pr.: -fra-u-] ÔÇô Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.
DEFRAUD├üRE, defraud─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a defrauda ╚Öi rezultatul ei; delapidare, fraud─â, fraudare. [Pr.: -fra-u-] ÔÇô V. defrauda.
DEFRAUD├ü, defraudez, vb. I. Tranz. A-╚Öi ├«nsu╚Öi prin fraud─â banii unei institu╚Ťii publice; a delapida, a frauda, a frustra. [Pr.: -fra-u-] ÔÇô Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.
DEFRAUD├üRE, defraud─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a defrauda ╚Öi rezultatul ei; delapidare, fraud─â, fraudare, frustrare. [Pr.: -fra-u-] ÔÇô V. defrauda.
DEFRAUD├ü, defraudez, vb. I. Tranz. A-╚Öi ├«nsu╚Öi prin fraud─â banii unei institu╚Ťii publice; a delapida, a frustra.
defraudá (a ~) (-fra-u-) vb., ind. prez. 3 defraudeáză
defraudáre (-fra-u-) s. f., g.-d. art. defraudắrii; pl. defraudắri
defraud├í vb. (sil. -fra-u-), ind. prez. 1 sg. defraud├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. defraude├íz─â
defraudáre s. f. (sil. -fra-u-), g.-d. art. defraudării; pl. defraudări
DEFRAUDÁ vb. v. delapida.
DEFRAUDÁRE s. v. delapidare.
DEFRAUD├ü vb. I. tr. A delapida, a frustra de bani (o banc─â, o institu╚Ťie etc.); a frauda. [Pron. -fra-u-. / < lat. defraudare, cf. it. defraudare].
DEFRAUD├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a defrauda ╚Öi rezultatul ei; delapidare, fraud─â, fraudare. [Pron. -fra-u-. / < defrauda].
DEFRAUD├ü vb. tr. a delapida, a frustra de bani (o banc─â, o institu╚Ťie etc.); a ├«n╚Öela, a escroca; a frauda. (< lat., it. defraudare)
A DEFRAUD├ü ~├ęz tranz. (bani publici) A sustrage prin fraud─â; a delapida. [Sil. -fra-u-] /<lat. defraudare
defraudà v. a lua prin fraudă.
*defraud├ęz v. tr. (lat. it. defraudare, a ├«n╚Öela, a despo─şa, de unde ╚Öi germ. defraudieren. V. fraud─â). Trans. Delapidez.
DEFRAUDA vb. a delapida, a sustrage, (rar) a frauda, (înv. și fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.)
DEFRAUDARE s. delapidare, sustragere, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismos, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.)

Defraudare dex online | sinonim

Defraudare definitie

Intrare: defrauda
defrauda verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fra-u-
Intrare: defraudare
defraudare substantiv feminin
  • silabisire: -fra-u-