defraudare definitie

2 intrări

21 definiții pentru defraudare

defrauda vt [At: ȘĂINEANU2 / Pzi: ~déz / E: lat defraudare] (Înv; c.i. banii unei instituții publice) A lua prin fraudă.
defraudáre sf [At: DEX / Pl: ~dắri / E: defrauda] (Înv) Luare prin fraudă a banilor unei instituții publice Si: defraudat1.
DEFRAUDÁ, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.
DEFRAUDÁRE, defraudări, s. f. Acțiunea de a defrauda și rezultatul ei; delapidare, fraudă, fraudare. [Pr.: -fra-u-] – V. defrauda.
DEFRAUDÁ, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda, a frustra. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.
DEFRAUDÁRE, defraudări, s. f. Acțiunea de a defrauda și rezultatul ei; delapidare, fraudă, fraudare, frustrare. [Pr.: -fra-u-] – V. defrauda.
DEFRAUDÁ, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frustra.
defraudá (a ~) (-fra-u-) vb., ind. prez. 3 defraudeáză
defraudáre (-fra-u-) s. f., g.-d. art. defraudắrii; pl. defraudắri
defraudá vb. (sil. -fra-u-), ind. prez. 1 sg. defraudéz, 3 sg. și pl. defraudeáză
defraudáre s. f. (sil. -fra-u-), g.-d. art. defraudării; pl. defraudări
DEFRAUDÁ vb. v. delapida.
DEFRAUDÁRE s. v. delapidare.
DEFRAUDÁ vb. I. tr. A delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a frauda. [Pron. -fra-u-. / < lat. defraudare, cf. it. defraudare].
DEFRAUDÁRE s.f. Acțiunea de a defrauda și rezultatul ei; delapidare, fraudă, fraudare. [Pron. -fra-u-. / < defrauda].
DEFRAUDÁ vb. tr. a delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a înșela, a escroca; a frauda. (< lat., it. defraudare)
A DEFRAUDÁ ~éz tranz. (bani publici) A sustrage prin fraudă; a delapida. [Sil. -fra-u-] /<lat. defraudare
defraudà v. a lua prin fraudă.
*defraudéz v. tr. (lat. it. defraudare, a înșela, a despoĭa, de unde și germ. defraudieren. V. fraudă). Trans. Delapidez.
DEFRAUDA vb. a delapida, a sustrage, (rar) a frauda, (înv. și fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.)
DEFRAUDARE s. delapidare, sustragere, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismos, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.)

defraudare dex

Intrare: defrauda
defrauda verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fra-u-
Intrare: defraudare
defraudare substantiv feminin
  • silabisire: -fra-u-