deformat definitie

2 intrări

28 definiții pentru deformat

deformá [At: HELIADE, O. I, 395 / V: dif~, desf~, disf~ / Pzi: ~méz / E: fr déformer] 1 vt (C.i. părți ale corpului) A modifica înfățișarea. 2-3 vtr (D. obiecte) A(-și) strica forma. 4-5 vtr A (se) urâți. 6-7 vtr (Prc) A (se) vătăma. 8 vr (Prc) A se îngrășa. 9 vt (C.i. fenomene naturale) A schimba modul normal de manifestare. 10 vt (C.i. cuvinte) A schimba forma corectă. 11-12 vtr (C.i. un corp solid) A(-și) modifica forma. 13-14 vr (D. îmbrăcăminte, încălțăminte) A se scâlcia. 15 vt (Fig) A prezenta altfel decât este de fapt. 16 vt (Fig) A reproduce inexact. 17 vt (Fig) A denatura. 18 vr A-și pierde forma primară.
deformát1 sn [At: MDA ms / V: desf~, dif~, disf~ / Pl: ~uri / E: deforma] 1-2 Deformare (1-2). 3 Urâțire. 4 (Prc) Vătămare. 5 (Prc) Îngrășare. 6-11 Deformare (6-11). 12 (Fig) Denaturare. 13 (Fig) Deformare (13).
deformát2, ~ă a [At: CIHAC, I. N. 20/26 / V: desf~, dif~, disf~ / Pl: ~ați, ~e / E: deforma] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor) Care și-a modificat înfățișarea. 2 (Pex; d. obiecte) Care și-a stricat forma. 3 (Prc) Urâțit. 4 (Prc) Vătămat2. 5 (Prc) Îngrășat2. 6 (D. fenomene naturale) Care și-a schimbat modul normal de manifestare. 7 (D. cuvinte) Căruia i s-a modificat forma corectă. 8 (D. corpuri solide) Care și-a modificat forma. 9 (D. îmbrăcăminte sau încălțăminte) Scâlciat. 10 (Fig) Care este prezentat altfel decât este în realitate. 11 (Fig) Reprodus inexact. 12 (Fig) Denaturat. 13 Care și-a pierdut forma primară.
DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.
DEFORMÁT, -Ă, deformați, -te, adj. Cu forma originară, naturală schimbată; urâțit, pocit. [Var.: diformát, -ă adj.] – V. deforma.
DIFORMÁ vb. I v. deforma.
DIFORMÁT, -Ă adj. v. deformat.
DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.
DEFORMÁT, -Ă, deformați, -te, adj. Cu forma originară, naturală schimbată; urâțit, pocit. [Var.: diformát, -ă adj.] – V. deforma.
DIFORMÁ vb. I v. deforma.
DIFORMÁT, -Ă adj. v. deformat.
DEFORMÁ, deformez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera forma unui lucru; a sluți, a poci, a urîți. ♦ Fig. A reproduce inexact (o întîmplare, vorbele cuiva etc.); a denatura. Mincinosul deformează adevărul. (Refl.) Trecînd din om în om, toate se deformează și se exagerează. REBREANU, R. II 225. 2. A schimba forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el. – Variantă: diformá (SAHIA, N. 74, BART, E. 32) vb. I.
DEFORMÁT, -Ă, deformați, -te, adj. Cu forma originară schimbată, fără formă, urîțit, pocit. Haină deformată. ▭ Duplicarea consonantelor colorează cu o energie virilă cuvîntul moleșit ori deformat. MACEDONSKI, O. IV 118. – Variantă: diformát, -ă (CAMIL PETRESCU, T. III 251) adj.
DIFORMÁ vb. I v. deforma.
DIFORMÁT, -Ă adj. v. deformat.
deformá (a ~) vb., ind. prez. 3 deformeáză
deformá vb., ind. prez. 1 sg. deforméz, 3 sg. și pl. deformeáză
DEFORMÁ vb. 1. a (se) strâmba, (pop. și fam.) a (se) scofâlci. (Un obiect care s-a ~.) 2. v. desfigura. 3. v. scâlcia. 4. a ceda. (Un material care se ~ ușor.) 5. v. scâlcia. 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...) 7. v. denatura.
DEFORMÁT adj. 1. strâmb, (pop. și fam.) scofâlcit. (Un obiect ~.) 2. v. desfigurat. 3. v. stâlcit. 4. corupt, stricat. (Forme lexicale ~.) 5. v. scâlciat. 6. v. denaturat.
DEFORMÁ vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluți. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-și pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare].
DEFORMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. déformer, lat. deformare)
A DEFORMÁ ~éz tranz. 1) A face să se deformeze. 2) fig. (adevărul, realitatea) A prezenta în mod inexact. /<fr. déformer, lat. deformare
A SE DEFORMÁ mă ~éz intranz. A-și modifica forma primară; a-și pierde forma inițială. /<fr. déformer, lat. deformare
deformà v. a strica forma.
*deforméz v. tr. (lat. deformare, fr. déformer). Stric forma, urîțesc, pocesc, desfigurez. – Și diformez (fr. maĭ vechĭ difformer, mlat. difformare).
* diforméz V. deformez.
DEFORMA vb. 1. a (se) strîmba, (pop. și fam.) a (se) scofîlci. (Un obiect care s-a ~.) 2. a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strîmba, a (se) urîți, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (Un om care s-a ~ de tot în urma accidentului.) 3. a (se) scîlcia, a (se) strîmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 4. a ceda. (Un material care se ~ ușor.) 5. a denatura, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stîlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele cînd vorbește.) 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...) 7. a altera, a contraface, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)
DEFORMAT adj. 1. strîmb, (pop. și fam.) scofîlcit. (Un obiect ~.) 2. desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strîmb, strîmbat, urît, urîțit, (reg.) stropșit, zgîmboit, (Mold.) șonțit. (O față ~ de ură.) 3. scîlciat, strîmb, strîmbat, (pop. și fam.) scălîmb, (Mold.) scrombăit. (Încălțăminte ~.) 4. denaturat, pocit, schimonosit, scîlciat, stîlcit, stricat, stropșit, (fig.) schingiuit. (O pronunțare ~ a cuvintelor.) 5. corupt, stricat. (Forme lexicale ~.) 6. alterat, denaturat, fals, mistificat, răstălmăcit. (O afirmație ~.)

deformat dex

Intrare: deforma
deforma verb grupa I conjugarea a II-a
diforma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deformat
deformat adjectiv
diformat