defluire definitie

2 intrări

6 definiții pentru defluire

DEFLUÍ, pers. 3 defluiește, vb. IV. Intranz. (Despre mase de oameni) A ieși dintr-un loc, dintr-un spațiu cu o mișcare sugerând ideea de scurgere. – Din it. defluire.
DEFLUÍRE, defluiri, s. f. Răspândire în direcții divergente a unor trupe grupate într-un spațiu restrâns sau a unor mase de oameni. – V. deflui.
defluí (a ~) (de-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. defluiéște, imperf. 3 sg. defluiá; conj. prez. 3 să defluiáscă
defluíre s. f. (sil. -flu-i-), g. -d. art. defluírii
DEFLUÍRE s. f. răspândire în direcții divergente a unor trupe, grupate într-un spațiu restrâns, (p. ext.) a unor mase de oameni. (< it. defluire, lat. defluere)
defluíre s. f. Retragere, scurgere rapidă ◊ „După-amiază am cerut dlui [...] să organizeze defluirea minerilor, să se găsească soluții pentru a fi cazați și din acele locuri de cazare, în timpul nopții să facem această defluire.” R.l. 23 I 91 p. 2 (din de- + afluire; D. Urițescu CV 15)

defluire dex

Intrare: deflui
deflui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: defluire
defluire substantiv feminin
  • silabisire: -flu-i-