deflora definitie

12 definiții pentru deflora

deflorá [At: COSTINESCU / Pzi: ~réz / E: fr déflorer, lat deflorare] 1 vt (C.i. fecioare) A face să-și piardă virginitatea Si: a dezvirgina. 2-3 vtr (Îvr) A (se) scutura de flori.
DEFLORÁ, deflorez, vb. I. Tranz. A rupe membrana himenului în urma unui act sexual, a unui examen ginecologic sau a unei intervenții chirurgicale, a face să-și piardă virginitatea; a dezvirgina. – Din fr. déflorer.
DEFLORÁ, deflorez, vb. I. Tranz. A rupe membrana himenului în urma unui act sexual, a unui examen ginecologic sau a unei intervenții chirurgicale, a face să-și piardă virginitatea; a dezvirgina. – Din fr. déflorer.
deflorá (a ~) (de-flo-) vb., ind. prez. 3 defloreáză
deflorá vb. (sil. -flo-), ind. prez. 1 sg. defloréz, 3 sg. și pl. defloreáză
DEFLORÁ vb. v. dezvirgina.
DEFLORÁ vb. I. tr. A rupe membrana himenală, himenul; a dezvirgina. [< fr. déflorer].
DEFLORÁ vb. tr. a face să-și piardă fetele virginitatea; a dezvirginiza. (< fr. déflorer)
A DEFLORÁ ~éz tranz. A face să-și piardă virginitatea; a dezvirginiza. /<fr. déflorer
*defloréz v. tr. (lat. dé-flora, -floráre, d. flos, floris, floare). Răpesc virginitatea.
DEFLORA vb. a dezvirgina, (pop.) a desfeciori, a desfeti, (prin nord-estul Olt.) a schilodi, (înv.) a strica.
A DEFLORA a da cu picamerul, a face safteaua, a începe, a înțepa, a-i lua (cuiva) achiul, a-i lua (cuiva) caimacul / smacul / zmacul, a sparge, a sparge la buburuză, a sparge prapurele (cuiva), a vaccina.

deflora dex

Intrare: deflora
deflora verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -flo-