deflagrație definitie

9 definiții pentru deflagrație

deflagrație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr déflagration] 1-2 Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau) cu scântei, care se propagă cu viteză relativ mică Si: deflagrare (4-5) Vz detonație. 3 (Îe) ~ mondială Război mondial.
DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ Fig. (Rar) Deflagrație mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio.
DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ Fig. (Rar) Deflagrație mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio.
DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. (Tehn.) Ardere explozivă care se propagă, cu viteză relativ mică, prin mediul care arde.
deflagráție (de-fla-gra-ți-e) s. f., art. deflagráția (-ți-a), g.-d. art. deflagráției; pl. deflagráții, art. deflagráțiile (-ți-i-)
deflagráție s. f. (sil. -fla-gra-ți-e), art. deflagráția (sil. -ți-a), g.-d. art. deflagráției; pl. deflagráții, art. deflagráțiile (sil. -ți-i-)
DEFLAGRÁȚIE s.f. (Rar) Ardere vie însoțită de explozie și de degajare de căldură. ♦ Ardere cu explozie în care reacția se propagă cu viteze mici. [Gen. -iei, var. deflagrațiune s.f. / cf. fr. déflagration, lat. deflagratio].
DEFLAGRÁȚIE s. f. 1. ardere explozivă în care reacția de descompunere se propagă cu viteze mici. 2. explozie violentă. 3. conflict generalizat. (< fr. déflagration, lat. deflagratio)
DEFLAGRÁȚIE ~i f. tehn. Ardere însoțită de explozie și de degajare de căldură. [Art. deflagrația; G.-D. deflagrației; Sil. -ți-e] /<fr. déflagration, lat. deflagratio, ~onis

deflagrație dex

Intrare: deflagrație
deflagrație substantiv feminin
  • silabisire: -fla-gra-ți-e