Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru definitivat

definitiv├í [At: B─éCESCU, P─éS. 398 / Pzi: ~vez / E: definitiv] 1 vt A da o form─â definitiv─â (1). 2 vt A stabili cu precizie. 3 vt (Pex) A duce la bun sf├ór╚Öit. 4-5 vtr (Pex) A (se) finaliza. 6-7 vtr A face pe cineva (sau a ob╚Ťine prin concurs) s─â r─âm├ón─â definitiv ├«ntr-un post. 8-9 vr (Rar; d. oameni) A se stabili undeva cu domiciliul (pentru totdeauna sau) pentru mult─â vreme.
definitiv├ít2, ~─â a [At: DN2 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: definitiva] 1 Care a fost stabilit ├«n mod definitiv. 2 Care a ob╚Ťinut un post permanent. 3-4 Care s-a stabilit cu domiciliul undeva (pentru totdeauna sau) pentru mult timp.
definitiv├ít1 sn [At: SADOVEANU, O, IX, 211 / Pl: (nob) ~uri / E: definitiva] 1- 4 Definitivare (1-4). 5 (Pex) Finalizare. 6-8 Definitivare (6, 9-10). 9 (╚ś├«s examen de ~) Examen dat ├«n scopul ob╚Ťinerii numirii definitive ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├óntul elementar sau mediu.
DEFINITIV├ü, definitivez, vb. I. Tranz. A da o form─â definitiv─â; a ├«ncheia ceva. ÔÖŽ A face ca cineva s─â fie sau s─â r─âm├ón─â definitiv ├«ntr-un post. ÔÇô Din definitiv.
DEFINITIV├üT s. n. Definitivare. ÔÖŽ Examen dat ├«n scopul ob╚Ťinerii numirii definitive ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├óntul elementar sau mediu. ÔÇô V. definitiva.
DEFINITIV├ü, definitivez, vb. I. Tranz. A da o form─â definitiv─â; a ├«ncheia ceva. ÔÖŽ A face ca cineva s─â fie sau s─â r─âm├ón─â definitiv ├«ntr-un post. ÔÇô Din definitiv.
DEFINITIV├üT s. n. (Rar) Definitivare. ÔÖŽ Examen dat ├«n scopul ob╚Ťinerii numirii definitive ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├óntul elementar sau mediu. ÔÇô V. definitiva.
DEFINITIV├ü, definitivez, vb. I. Tranz. A da o form─â definitiv─â; a ├«ncheia ceva. ÔÖŽ A face ca cineva s─â fie sau s─â r─âm├«n─â definitiv ├«ntr-un post.
DEFINITIV├üT s. n. (Rar) Definitivare. ÔÖŽ (├Än vechea organizare a ├«nv─â╚Ť─âm├«ntului) Situa╚Ťia de ├«nv─â╚Ť─âtor sau profesor definitiv. Examen de definitivat.
definitivá (a ~) vb., ind. prez. 3 definitiveáză
definitivát s. n.
definitiv├í vb., ind. prez. 1 sg. definitiv├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. definitive├íz─â
definitivát s. n.
DEFINITIV├ü vb. 1. a finisa. (╚śi-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├ónt.)
DEFINITIVÁT adj. v. definitiv.
Definitivat Ôëá nedefinitivat, nefinisat
DEFINITIV├ü vb. I. tr. A da form─â definitiv─â. ÔÖŽ A stabili definitiv pe cineva ├«ntr-un post. [< definitiv + -a].
DEFINITIV├üT, -─é adj. Care este definitiv, care este stabilit definitiv. // s.n. Examen dat ├«n scopul numirii definitive ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├óntul elementar sau mediu. [< definitiva].
DEFINITIVÁ vb. tr. 1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc. 2. a stabili definitiv pe cineva într-un post. (< definitiv)
DEFINITIV├üT s. n. faptul de a definitiva. ÔŚŐ grad didactic care se ob╚Ťine de un profesor sau ├«nv─â╚Ť─âtor pe baza unei inspec╚Ťii speciale ╚Öi a unui examen, dup─â un stagiu de activitate didactic─â. (< definitiva)
A DEFINITIV├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A aduce la o form─â definitiv─â; a face s─â capete form─â final─â; a finisa. 2) (persoane) A numi definitiv (├«ntr-un post sau ├«ntr-o func╚Ťie); a confirma; a ├«nt─âri. /Din definitiv
DEFINITIV├üT n. Examen pe care ├«l sus╚Ťine un profesor pentru a ob╚Ťine numire definitiv─â ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├óntul elementar sau mediu. /v. a definitiva
definitiv├ęz v. tr. Acord titlu de definitiv (ma─ş ales unu─ş profesor). V. activez.
DEFINITIVA vb. 1. a finisa. (╚śi-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├«nt.)
DEFINITIVAT adj. definitiv, finisat. (Forma ~ a unei lucr─âri.)

Definitivat dex online | sinonim

Definitivat definitie

Intrare: definitiva
definitiva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: definitivat
definitivat substantiv neutru adjectiv