definitivat definitie

2 intrări

25 definiții pentru definitivat

definitivá [At: BĂCESCU, PĂS. 398 / Pzi: ~vez / E: definitiv] 1 vt A da o formă definitivă (1). 2 vt A stabili cu precizie. 3 vt (Pex) A duce la bun sfârșit. 4-5 vtr (Pex) A (se) finaliza. 6-7 vtr A face pe cineva (sau a obține prin concurs) să rămână definitiv într-un post. 8-9 vr (Rar; d. oameni) A se stabili undeva cu domiciliul (pentru totdeauna sau) pentru multă vreme.
definitivát2, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~ați, ~e / E: definitiva] 1 Care a fost stabilit în mod definitiv. 2 Care a obținut un post permanent. 3-4 Care s-a stabilit cu domiciliul undeva (pentru totdeauna sau) pentru mult timp.
definitivát1 sn [At: SADOVEANU, O, IX, 211 / Pl: (nob) ~uri / E: definitiva] 1- 4 Definitivare (1-4). 5 (Pex) Finalizare. 6-8 Definitivare (6, 9-10). 9 (Șîs examen de ~) Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu.
DEFINITIVÁ, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.
DEFINITIVÁT s. n. Definitivare. ♦ Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. – V. definitiva.
DEFINITIVÁ, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.
DEFINITIVÁT s. n. (Rar) Definitivare. ♦ Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. – V. definitiva.
DEFINITIVÁ, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămînă definitiv într-un post.
DEFINITIVÁT s. n. (Rar) Definitivare. ♦ (În vechea organizare a învățămîntului) Situația de învățător sau profesor definitiv. Examen de definitivat.
definitivá (a ~) vb., ind. prez. 3 definitiveáză
definitivát s. n.
definitivá vb., ind. prez. 1 sg. definitivéz, 3 sg. și pl. definitiveáză
definitivát s. n.
DEFINITIVÁ vb. 1. a finisa. (Și-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva în învățământ.)
DEFINITIVÁT adj. v. definitiv.
Definitivat ≠ nedefinitivat, nefinisat
DEFINITIVÁ vb. I. tr. A da formă definitivă. ♦ A stabili definitiv pe cineva într-un post. [< definitiv + -a].
DEFINITIVÁT, -Ă adj. Care este definitiv, care este stabilit definitiv. // s.n. Examen dat în scopul numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. [< definitiva].
DEFINITIVÁ vb. tr. 1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc. 2. a stabili definitiv pe cineva într-un post. (< definitiv)
DEFINITIVÁT s. n. faptul de a definitiva. ◊ grad didactic care se obține de un profesor sau învățător pe baza unei inspecții speciale și a unui examen, după un stagiu de activitate didactică. (< definitiva)
A DEFINITIVÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A aduce la o formă definitivă; a face să capete formă finală; a finisa. 2) (persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o funcție); a confirma; a întări. /Din definitiv
DEFINITIVÁT n. Examen pe care îl susține un profesor pentru a obține numire definitivă în învățământul elementar sau mediu. /v. a definitiva
definitivéz v. tr. Acord titlu de definitiv (maĭ ales unuĭ profesor). V. activez.
DEFINITIVA vb. 1. a finisa. (Și-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva în învățămînt.)
DEFINITIVAT adj. definitiv, finisat. (Forma ~ a unei lucrări.)

definitivat dex

Intrare: definitiva
definitiva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: definitivat
definitivat substantiv neutru adjectiv