Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru definitiva

definit├şv, ~─â a [At: AR (1829), 151 1/9 / Pl: ~i, ~e / E: fr d├ęfinitif, ~ive, lat definitivus] 1-2 a Care este fixat pentru totdeauna (sau pentru mult─â vreme) Si: (├«nv) defini╚Ťiu (1-2). 3 a Asupra c─âruia nu se va mai reveni. 4 a (├Äe) Profesor (sau ├«nv─â╚Ť─âtor) ~ Cadru didactic devenit, ├«n urma unui concurs, titularul unui post, angajat permanent. 5 av (├Älav) ├Än ~ Pentru a trage concluziile. 6 av (├Äal) Pentru a spune ceea ce este esen╚Ťial, spre a nu lungi discu╚Ťia sau expunerea. 7 av (├Äal) ├Än cele din urm─â. 8 av (├Äal) ├Än sf├ór╚Öit. 9-10 av (Pentru totdeauna sau) pentru mult─â vreme. 11-12 av, a (├Än mod) irevocabil. 13 a (Rar; d. oameni) Ne├«nduplecat. 14 a (Rar; d. oameni) Inflexibil ├«n hot─âr├órile sale. 15 a (Rar; d. oameni) Care nu admite replic─â. 16 a (Jur; d. sentin╚Ťe, judec─â╚Ťi) Care nu mai admite nici o cale ordinar─â de atac (apel, recurs etc.). 17 a (Spc; d. moarte, ├«oc aparent, clinic) Confirmat din punct de vedere medical. 18 a (Grm; ├«nv; d. adjective ╚Öi articole) Hot─âr├ót.
definitiv├í [At: B─éCESCU, P─éS. 398 / Pzi: ~vez / E: definitiv] 1 vt A da o form─â definitiv─â (1). 2 vt A stabili cu precizie. 3 vt (Pex) A duce la bun sf├ór╚Öit. 4-5 vtr (Pex) A (se) finaliza. 6-7 vtr A face pe cineva (sau a ob╚Ťine prin concurs) s─â r─âm├ón─â definitiv ├«ntr-un post. 8-9 vr (Rar; d. oameni) A se stabili undeva cu domiciliul (pentru totdeauna sau) pentru mult─â vreme.
DEFINIT├ŹV, -─é, definitivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu mai e supus modific─ârilor, stabilit pentru totdeauna; irevocabil, absolut, categoric. ÔŚŐ Hot─âr├óre definitiv─â = hot─âr├óre a unui organ de jurisdic╚Ťie ├«mpotriva c─âreia nu mai exist─â nici o cale ordinar─â de atac (apel, recurs). Profesor (sau ├«nv─â╚Ť─âtor) definitiv = profesor (sau ├«nv─â╚Ť─âtor) care a ob╚Ťinut definitivatul. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än definitiv = ├«n cele din urm─â, la urma urmelor. ÔÇô Din fr. d├ęfinitif, lat. definitivus.
DEFINITIV├ü, definitivez, vb. I. Tranz. A da o form─â definitiv─â; a ├«ncheia ceva. ÔÖŽ A face ca cineva s─â fie sau s─â r─âm├ón─â definitiv ├«ntr-un post. ÔÇô Din definitiv.
DEFINIT├ŹV, -─é, definitivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu mai e supus modific─ârilor, stabilit pentru totdeauna; irevocabil, absolut, categoric. ÔŚŐ Hot─âr├óre definitiv─â = hot─âr├óre a unui organ de jurisdic╚Ťie ├«mpotriva c─âreia nu mai exist─â nici o cale ordinar─â de atac (apel, recurs). Profesor (sau ├«nv─â╚Ť─âtor) definitiv = profesor (sau ├«nv─â╚Ť─âtor) care a ob╚Ťinut definitivatul. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än definitiv = ├«n cele din urm─â, la urma urmelor. ÔÇô Din fr. d├ęfinitif, lat. definitivus.
DEFINITIV├ü, definitivez, vb. I. Tranz. A da o form─â definitiv─â; a ├«ncheia ceva. ÔÖŽ A face ca cineva s─â fie sau s─â r─âm├ón─â definitiv ├«ntr-un post. ÔÇô Din definitiv.
DEFINIT├ŹV, -─é, definitivi, -e, adj. (Adesea ├«n opozi╚Ťie cu provizoriu) Care nu mai e supus modific─ârilor, asupra c─âruia nu se mai revine; hot─âr├«t pentru totdeauna; irevocabil. Partidul a condus cu succes masele la ├«nf─âptuirea unei reforme agrare democratice, la lichidarea definitiv─â a asupririi mo╚Öiere╚Öti. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/2. Nimeni nu mai putea s─â-i ├«nfr├«neze hot─âr├«rea definitiv─â de a ajunge la Gala╚Ťi. SADOVEANU, P. M. 154. O confirmare a unui astfel de specialist mi se p─ârea definitiv─â. CAMIL PETRESCU, U. N. 58. ÔŚŐ (├Än vechea organizare a ├«nv─â╚Ť─âm├«ntului) Profesor sau ├«nv─â╚Ť─âtor definitiv = profesor sau ├«nv─â╚Ť─âtor care, dup─â ├«ndeplinirea unor condi╚Ťii, ob╚Ťinea anumite drepturi (stabilitate ├«n post, m─ârirea salariului etc.). Sf├«r╚Öise medicina c├«nd unii din colegii s─âi erau ajun╚Öi profesori definitivi. BART, E. 120. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än definitiv = ├«n sf├«r╚Öit, ├«n cele din urm─â, la urma urmelor. Dar, ├«n definitiv, este at├«t de interesant─â problema asta? CAMIL PETRESCU, T. III 62. Nu c─â-mi pare r─âu de piatr─â, pentru c─â-n definitiv nu-i vreo valoare grozav─â. CARAGIALE, O. II 249. ÔŚŐ (Adverbial) Prietinia mea ├«╚Ťi este definitiv asigurat─â. SADOVEANU, Z. C. 73. Consider─â prietenia rupt─â definitiv. SAHIA, N. 97. Limba inovat─â de Heliade nu fusese at├«t de definitiv fixat─â, ├«nc├«t s─â ├«nchid─â por╚Ťile pentru mult timp unei ac╚Ťiuni diferite. MACEDONSKI, O. IV 121.
DEFINITIV├ü, definitivez, vb. I. Tranz. A da o form─â definitiv─â; a ├«ncheia ceva. ÔÖŽ A face ca cineva s─â fie sau s─â r─âm├«n─â definitiv ├«ntr-un post.
definit├şv adj. m., pl. definit├şvi; f. definit├şv─â, pl. definit├şve
definitivá (a ~) vb., ind. prez. 3 definitiveáză
├«n definit├şv loc. adv.
definit├şv adj. m., pl. definit├şvi; f. sg. definit├şv─â, pl. definit├şve
definitiv├í vb., ind. prez. 1 sg. definitiv├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. definitive├íz─â
├«n definit├şv loc. adv.
DEFINIT├ŹV adj., adv. 1. adj. definitivat, finisat. (Forma ~ a unei lucr─âri.) 2. adj. irevocabil, nestr─âmutat. (O hot─âr├óre ~.) 3. adv. iremediabil, irevocabil. (Un lucru ~ pierdut.)
DEFINITIV├ü vb. 1. a finisa. (╚śi-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├ónt.)
DEFINIT├ŹV, -─é adj. Care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil. ÔŚŐ Profesor (sau ├«nv─â╚Ť─âtor) definitiv = Profesor sau ├«nv─â╚Ť─âtor care, dup─â ├«ndeplinirea unor anumite condi╚Ťii, ob╚Ťine unele drepturi asupra catedrei pe care o ocup─â; ├«n definitiv = ├«n sf├ór╚Öit, la urma urmelor. [Cf. fr. d├ęfinitif, it. definitivo, lat. definitivus].
DEFINITIV├ü vb. I. tr. A da form─â definitiv─â. ÔÖŽ A stabili definitiv pe cineva ├«ntr-un post. [< definitiv + -a].
DEFINIT├ŹV, -─é adj. care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil. ÔÖŽ profesor (sau ├«nv─â╚Ť─âtor) ~ = profesor (sau ├«nv─â╚Ť─âtor) care a primit definitivatul; ├«n ~ = ├«n sf├ór╚Öit, la urma urmelor. (< fr. d├ęfinitif, lat. definitivus)
DEFINITIVÁ vb. tr. 1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc. 2. a stabili definitiv pe cineva într-un post. (< definitiv)
DEFINIT├ŹV ~─â (~i, ~e) ╚Öi adverbial Care exclude posibilitatea de a fi rev─âzut; f─âr─â posibilitatea de revenire; decisiv; hot─âr├ót; irevocabil. ÔŚŐ ├Än ~ ├«n cele din urm─â; la urma urmelor. /<fr. d├ęfinitif, lat. definitivus
A DEFINITIV├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A aduce la o form─â definitiv─â; a face s─â capete form─â final─â; a finisa. 2) (persoane) A numi definitiv (├«ntr-un post sau ├«ntr-o func╚Ťie); a confirma; a ├«nt─âri. /Din definitiv
definitiv a. care termină un lucru, o afacere: răspuns definitiv; în definitiv, după ultima deciziune, în cele din urmă.
*definit├şv, -─â adj. (lat. definitivus). Care termin─â o afacere, care e pe tot-de-a-una: senten╚Ť─â definitiv─â. Pe v─şa╚Ť─â, pe tot-de-a-una: profesor definitiv. ├Än definitiv, dup─â ultima deciziune, la urma urme─ş. Adv. Pe tot-de-a-una: a pleca de unde-va definitiv.
definitiv├ęz v. tr. Acord titlu de definitiv (ma─ş ales unu─ş profesor). V. activez.
DEFINITIV adj., adv. 1. adj. definitivat, finisat. (Forma ~ a unei lucrări.) 2. adj. irevocabil, nestrămutat. (O hotărîre ~.) 3. adv. iremediabil, irevocabil. (Un lucru ~ pierdut.)
DEFINITIVA vb. 1. a finisa. (╚śi-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├«nt.)
RECORD MONDIAL ABSOLUT ╚śI DEFINITIV performan╚Ť─â sportiv─â care nu mai poate fi dep─â╚Öit─â o dat─â atins─â, ci doar egalat─â. ├Än para╚Öutism, proba de precizia ateriz─ârii, valoarea sa este de 0,00 m.

Definitiva dex online | sinonim

Definitiva definitie

Intrare: definitiv
definitiv adjectiv
Intrare: definitiva
definitiva verb grupa I conjugarea a II-a