Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru defilare

defil├í1 vi [At: AR (1834), 323 / Pzi: ~lez ╚Öi (├«vr) ~f├şl / E: fr defiler] 1 (D. trupe sau mul╚Ťimi) A trece ├«n pas caden╚Ťat ├«n coloan─â (de mar╚Ö) prin fa╚Ťa comandan╚Ťilor sau a autorit─â╚Ťilor pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serb─âri etc. 2 (D. persoane) A merge cu pas ap─âsat, grav, ca de mar╚Ö. 3 (D. persoane, cortegii) A trece ├«n ╚Öir (prin fa╚Ťa cuiva sau a ceva). 4 A se perinda.
defil├í2 vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~l├ęz / E: de(s)- + fila] 1-2 (├Ävr; d. m─ârgele) A (se) de╚Öira.
defil├íre1 sf [At: COSTINESCU / V: d─âf~, ~l├şr sn, ~l├şrung sn, dif~, difil├írie / Pl: ~lß║»ri / E: defila1 cf ger Defilirung] 1-2 Trecere ├«n pas caden╚Ťat, ├«n coloan─â de mar╚Ö (a unei trupe sau) a unei mul╚Ťimi prin fa╚Ťa comandan╚Ťilor sau a autorit─â╚Ťilor pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei anivers─âri etc. Si: defilat1 (1-2). 3 Mers al unei persoane cu pas ap─âsat, grav, de mar╚Ö Si: defilat1 (3). 4-5 Trecere ├«n ╚Öir (a unor persoane sau) cortegii prin fa╚Ťa cuiva sau a ceva Si: defilat1 (4-5), defileu (4-5). 6 Perindare.
defiláre2 sf [At: MDA ms / Pl: ~lắri / E: defila2] (Îvr) Deșirare a mărgelelor Si: defilat2.
DEFIL├ü, defilez, vb. I. Intranz. (Despre trupe sau despre o mul╚Ťime) A trece ├«n pas caden╚Ťat ├«n coloan─â (de mar╚Ö) prin fa╚Ťa comandan╚Ťilor sau reprezentan╚Ťilor autorit─â╚Ťilor, pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serb─âri sau a unei inspec╚Ťii; (despre persoane, cortegii) a trece ├«n ╚Öir (prin fa╚Ťa cuiva). ÔÖŽ Fig. A se succeda. ÔÇô Din fr. d├ęfiler.
DEFIL├üRE, defil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a defila ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. defila.
DEFIL├ü, defilez, vb. I. Intranz. (Despre trupe sau despre o mul╚Ťime) A trece ├«n pas caden╚Ťat ├«n coloan─â (de mar╚Ö) prin fa╚Ťa comandan╚Ťilor sau reprezentan╚Ťilor autorit─â╚Ťilor, pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serb─âri sau a unei inspec╚Ťii; (despre persoane, cortegii) a trece ├«n ╚Öir (prin fa╚Ťa cuiva). ÔÖŽ Fig. A se succeda. ÔÇô Din fr. d├ęfiler.
DEFIL├üRE, defil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a defila ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. defila.
DEFIL├ü, defilez, vb. I. Intranz. 1. (Despre trupe, organiza╚Ťii de mas─â etc.) A trece ├«n coloan─â, ├«n mar╚Ö prin fa╚Ťa reprezentan╚Ťilor autorit─â╚Ťii (civile sau militare) pentru a da onorul (cu ocazia unei parade, a unei serb─âri). Au defilat cu ╚Öcolile ╚Öi armata, veteranii, ÔÇô o╚Ötenii de la 77, r─âni╚Ťii ╚Öi r─âm─â╚Öi╚Ťele regimentelor glorioase. SADOVEANU, O. VI 477. Oamenii... au defilat ├«n zorii zilei, prin fa╚Ťa c─âpitanului. BR─éESCU, V. A. 45. 2. (Despre persoane, cortegii) A trece ├«n ╚Öir (prin fa╚Ťa cuiva). Tramvaiele se ├«ngr─âm─âdeau imobilizate, a╚Ötept├«nd... s─â defileze [cortegiul funebru]. C. PETRESCU, C. V. 293. Profesorul... defileaz─â prin ora╚Ö cu familia. SAHIA, N. 54. U╚Öile se deschiser─â ╚Öi unul c├«te unul [de╚Ťinu╚Ťii] zgribuli╚Ťi, galbeni... defilar─â printre arme ╚Öi se ├«n╚Öirar─â ├«n mijlocul cur╚Ťii. VLAHU╚Ü─é, O. A. 162. ÔŚŐ Fig. Cetatea Neam╚Ťului, Varaticul, Ceahl─âul, drumurile pline de soare, nop╚Ťile cu lun─â, ├«mi ap─âreau acum ca un cortegiu al verii, care defilase repede ╚Öi disp─âruse dup─â orizont. IBR─éILEANU, A. 211.
DEFIL├üRE, defil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a defila ╚Öi rezultatul ei. Demonstra╚Ťia s-a ├«ncheiat cu defilarea plin─â de for╚Ť─â ╚Öi de prospe╚Ťime a sportivilor. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2651. ÔŚŐ Fig. Doctorul privea confuz la defilarea ne├«ntrerupt─â a lan╚Ťului de cafenele, birouri ╚Öi consulate. BART, E. 127.
defilá (a ~) vb., ind. prez. 3 defileáză
defiláre s. f., g.-d. art. defilắrii; pl. defilắri
defil├í vb., ind. prez. 1 sg. defil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. defile├íz─â
defiláre s. f., g.-d. art. defilării; pl. defilări
DEFILÁ vb. v. perinda.
DEFILÁRE s. 1. v. perindare. 2. v. paradă.
DEFIL├ü vb. I. intr. (Despre coloane, convoiuri etc.) A trece ├«n r├ónduri, ├«n ╚Öir. ÔÖŽ (Despre trupe, unit─â╚Ťi militare) A trece prin fa╚Ťa unui comandant, a unui ╚Öef etc. pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. ÔÖŽ (Fig.) A se succeda. [< fr. d├ęfiler, lat. filum ÔÇô fir].
DEFIL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a defila ╚Öi rezultatul ei. [< defila].
DEFIL├ü vb. intr. 1. (despre coloane, convoaie etc.) a trece ├«n r├ónduri, ├«n ╚Öir. ÔŚŐ (despre trupe, unit─â╚Ťi militare) a trece prin fa╚Ťa unui comandant pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. 2. (p. ext.) a se succeda f─âr─â ├«ntrerupere. (< fr. d├ęfiler)
A DEFIL├ü ~├ęz intranz. 1) (despre grupe sau coloane organizate de oameni) A trece ├«n pas caden╚Ťat ├«n coloan─â de mar╚Ö (prin fa╚Ťa unui comandant sau a unei autorit─â╚Ťi) cu o anumit─â ocazie (parad─â, inspec╚Ťii, demonstra╚Ťie, serbare). 2) fig. (despre persoane, cortegii) A trece ├«n ╚Öir (prin fa╚Ťa cuiva). 3) A se succeda f─âr─â ├«ntrerupere. /<fr. d├ęfiler
defilà v. a merge unul după altul, în șir, în linie.
*defil├íre f. Ac╚Ťiunea de a defila: defilarea armate─ş.
*defil├ęz v. tr. (fr. d├ęfiler, d. fil, fir). Merg unu dup─â altu. Armata defileaz─â, trece ├«n ╚Öir pin aintea comandantulu─ş.
DEFILA vb. a se perinda, a se prefira, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii ├«i ~ prin fa╚Ťa ochilor.)
DEFILARE s. 1. perindare, prefirare, succedare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin fa╚Ťa ochilor.) 2. parad─â. (Nu mergem si noi s─â asist─âm la ~?).

Defilare dex online | sinonim

Defilare definitie

Intrare: defila
defila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: defilare
defilare substantiv feminin