deficiență definitie

13 definiții pentru deficiență

deficiénță sf [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr déficience, lat deficientia] 1 Lipsă. 2 Greșeală. 3 Defect. 4 Rămânere în urmă. 5-6 Absență a unor facultăți (fizice sau) psihice. 7-8 Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ Si: deficit (8-9).
DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia.
DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia.
DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, insuficiență, greșeală. Mai există oameni care, dincolo de succesele obținute, nu văd neajunsurile și deficiențele în muncă. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 5/6. ◊ Expr. A fi în deficiență = a nu presta, a nu produce cît trebuie; a nu fi la înălțimea sarcinilor date. ♦ (Med.) Lipsa integrității anatomice și funcționale a unui organ; lipsă a anumitor facultăți fizice sau psihice. Deficiență mintală. – Pronunțat: -ci-en-.
deficiénță (-ci-en-) s. f., g.-d. art. deficiénței; pl. deficiénțe
deficiénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. deficiénței; pl. deficiénțe
DEFICIÉNȚĂ s. v. defect.
Deficiență ≠ merit
DEFICIÉNȚĂ s.f. Lipsă; scădere. ♦ Defect psihic sau (mai rar) fizic. [Cf. fr. déficience, it. deficienza, lat. deficientia].
DEFICIÉNȚĂ s. f. lipsă, greșeală, scădere. ◊ defect psihic sau fizic. (< fr. déficience, lat. deficientia)
DEFICIÉNȚĂ ~e f. 1) Lipsă a unei însușiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. 2) Lipsă a integrității anatomice sau funcționale a unui organ; defect. [G.-D. deficienței; Sil. -ci-en-] /<fr. déficience, lat. deficientia
deficiénță f. pl. e (lat. deficientia). Lipsă de ceva: deficiența banilor într’o pungă. V. absență și carență.
DEFICIENȚĂ s. cusur, defect, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop. și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Un om cu multe ~.)

deficiență dex

Intrare: deficiență
deficiență substantiv feminin
  • silabisire: -ci-en-