defetist definitie

13 definiții pentru defetist

defetíst, ~ă [At: PAS, Z. III, 260 / Pl: ~iști, ~e / E: fr défetiste] 1-4 smf, a (Persoană) care aderă la defetism (1-2). 5-6 a Referitor la defetism (1-2). 7-8 a Al defetismului (1-2). 9-10 De defetism (1-2).
DEFETÍST, -Ă, defetiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de defetism, referitor la defetism. 2. S. m. și f. Partizan al defetismului. – Din fr. défaitiste.
DEFETÍST, -Ă, defetiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de defetism, referitor la defetism. 2. S. m. și f. Partizan al defetismului. – Din fr. défaitiste.
DEFETÍST1, -Ă, defetiști, -ste, adj. Care ține de defetism. Zvonuri defetiste.
DEFETÍST2, -Ă, defetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care susține și propagă defetismul.
defetíst adj. m., s. m., pl. defetíști; adj. f., s. f. defetístă, pl. defetíste
defetíst adj. m., s. m., pl. defetíști; f. sg. defetístă, pl. defetíste
DEFETÍST adj. v. neîncrezător, sceptic.
DEFETÍST, -Ă adj. Referitor la defetism, propriu defetismului. // s.m. și f. Partizan, susținător al unei atitudini de defetism. [< fr. défaitiste].
DEFETÍST, -Ă adj., s. m. f. (partizan) al defetismului. (< fr. défaitiste)
DEFETÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de defetism; propriu defetismului. /<fr. défaitiste
DEFETÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care împărtășește defetismul. /<fr. défaitiste
defetist adj. v. NEÎNCREZĂTOR. SCEPTIC.

defetist dex

Intrare: defetist (adj.)
defetist adjectiv
Intrare: defetist (s.m.)
defetist substantiv masculin