defetișiza vt [At: DLR / Pzi: ~zéz / E: de4- + fetișiza] 1-2 A face ca (o idee sau) un obiect să-și piardă caracterul de fetiș.

defetișizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defetișiza] 1-2 Defetișizare (1-2).

defetișizát2, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: defetișiza] (D. obiecte sau idei) Care și-a pierdut caracterul de fetiș.

DEFETIȘIZÁ, defetișizez, vb. I. Tranz. A face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul de fetiș. – Pref. de- + fetișiza.

DEFETIȘIZÁT, -Ă, defetișizați, -te, adj. (Despre obiecte, idei etc.) Care și-a pierdut caracterul de fetiș. – V. defetișiza.

DEFETIȘIZÁ, defetișizez, vb. I. Tranz. A face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul de fetiș. – De4- + fetișiza.

DEFETIȘIZÁT, -Ă, defetișizați, -te, adj. (Despre obiecte, idei etc.) Care și-a pierdut caracterul de fetiș. – V. defetișiza.

*defetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 defetișizeáză

defetișizá vb., ind. prez.1 sg. defetișizéz, 3 sg. și pl. defetișizeáză

DEFETIȘIZÁ vb. tr. a face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul fetișist. (< de1- + fetișiza)