defetișiza vt [At: DLR / Pzi: ~zéz / E: de4- + fetișiza] 1-2 A face ca (o idee sau) un obiect să-și piardă caracterul de fetiș.

defetișizáre, sf [At: DLR / Pl: ~zắri / E: defetișiza] 1-2 Acționare pentru ca (o idee sau) un obiect să-și piardă caracterul de fetiș Si: defetișizat1 (1-2).

DEFETIȘIZÁ, defetișizez, vb. I. Tranz. A face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul de fetiș. – Pref. de- + fetișiza.

DEFETIȘIZÁRE, defetișizări, s. f. Acțiunea de a defetișiza și rezultatul ei. – V. defetișiza.

DEFETIȘIZÁ, defetișizez, vb. I. Tranz. A face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul de fetiș. – De4- + fetișiza.

DEFETIȘIZÁRE, defetișizări, s. f. Acțiunea de a defetișiza și rezultatul ei. – V. defetișiza.

*defetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 defetișizeáză

defetișizá vb., ind. prez.1 sg. defetișizéz, 3 sg. și pl. defetișizeáză

defetișizáre s. f., g.-d. art. defetișizării; pl. defetișizări

DEFETIȘIZÁ vb. tr. a face ca un obiect, o idee etc. să-și piardă caracterul fetișist. (< de1- + fetișiza)