deferență definitie

13 definiții pentru deferență

deferénță sf [At: HELIADE, PARALELISM I, 66/23 / V: (înv) ~ránție, ~rénție, ~ínță, diferínță / Pl: ~țe / E: fr déférence] 1 Respect. 2 Stimă. 3 Considerație deosebită. 4 Condescendență. 5 Bunăvoință.
DEFERÉNȚĂ s. f. Respect, stimă, considerație deosebită; condescendență. – Din fr. déférence.
DEFERÉNȚĂ s. f. Respect, stimă, considerație deosebită; condescendență. – Din fr. déférence.
DEFERÉNȚĂ s. f. Respect, stimă, considerație deosebită; (rar) p. ext. condescendență. Faptul că fusesem tratat de profesor cu atîta deferență... că fusesem pe catedră obiectul privirilor unei săli pline... o intimidaseră. CAMIL PETRESCU, U. N. 75.
deferénță (respect) s. f., g.-d. art. deferénței
deferénță (stimă) s. f., g.-d. art. deferénței
DEFERÉNȚĂ s. v. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, vază.
DEFERÉNȚĂ s.f. Respect, stimă, considerație; condescendență. [Cf. fr. déférence].
DEFERENȚĂ s. f. respect, stimă deosebită, considerație; condescendență. (< fr. déférence)
DEFERÉNȚĂ f. Sentiment de stimă înaltă față de o persoană; respect; cinste; considerație; condescendență. /<fr. déférence
deferență f. condescendență respectuoasă.
*deferénță f., pl. e (d. deferent pin anal. cu con-ferență). Condescendență, considerațiune.
deferență s. v. APRECIERE. ATENȚIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAȚIE. ONOARE. PREȚUIRE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ.

deferență dex

Intrare: deferență
deferență