Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru defectologie

defectolog├şe sf [At: DER / Pl: ~ii / E: rs đ┤đÁĐäđÁđ║Đéđżđ╗đżđ│đŞĐĆ] Disciplin─â care se ocup─â cu studiul psihologic ╚Öi pedagogic al persoanelor cu deficien╚Ťe senzoriale, intelectuale etc.
DEFECTOLOG├ŹE s. f. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul psihologic ╚Öi pedagogic al persoanelor cu deficien╚Ťe senzoriale, intelectuale etc. ÔÇô Din rus. defektologhiia.
DEFECTOLOG├ŹE s. f. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul psihologic ╚Öi pedagogic al persoanelor cu deficien╚Ťe senzoriale, intelectuale etc. ÔÇô Din rus. defektologhiia.
defectolog├şe s. f., art. defectolog├şa, g.-d. defectolog├şi, art. defectolog├şei
defectolog├şe s. f., art. defectolog├şa, g.-d. defectolog├şi, art. defectolog├şei
DEFECTOLOG├ŹE s.f. Ramur─â a pedagogiei care studiaz─â persoanele cu deficien╚Ťe senzoriale, intelectuale etc. [< rus. defektologhia, cf. lat. defectus ÔÇô defect, gr. logos ÔÇô ╚Ötiin╚Ť─â].
DEFECTOLOG├ŹE s. f. disciplin─â medico-pedagogic─â av├ónd ca profil educarea persoanelor cu deficien╚Ťe, senzoriale, intelectuale etc. (< rus. defektologiia)
DEFECTOLOG├ŹE f. Ramur─â a pedagogiei care are drept obiect de studiu metodele de educa╚Ťie a copiilor cu defecte fizice sau intelectuale. [Art. defectologia; G.-D. defectologiei; Sil. -gi-e] /<rus. defektologhiia
DEFECTO- ÔÇ×deficien╚Ť─â, fisur─âÔÇŁ. ÔŚŐ L. defectus ÔÇ×lips─â, uzur─â, distrugereÔÇŁ > fr. d├ęfecto- > rom. defecto-. Ôľí ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n defectologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul psihologic ╚Öi pedagogic al copiilor cu deficien╚Ťe senzoriale ╚Öi intelectuale; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul c─âruia se descoper─â defectele pieselor metalice; ~scopie (v. -scopie), s. f., procedeu de examinare a materialelor ╚Öi a pieselor ├«n vederea descoperirii defectelor acestora.

Defectologie dex online | sinonim

Defectologie definitie

Intrare: defectologie
defectologie substantiv feminin