defectologie definitie

9 definiții pentru defectologie

defectologíe sf [At: DER / Pl: ~ii / E: rs дефектология] Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al persoanelor cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc.
DEFECTOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al persoanelor cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc. – Din rus. defektologhiia.
DEFECTOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al persoanelor cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc. – Din rus. defektologhiia.
defectologíe s. f., art. defectología, g.-d. defectologíi, art. defectologíei
defectologíe s. f., art. defectología, g.-d. defectologíi, art. defectologíei
DEFECTOLOGÍE s.f. Ramură a pedagogiei care studiază persoanele cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc. [< rus. defektologhia, cf. lat. defectus – defect, gr. logos – știință].
DEFECTOLOGÍE s. f. disciplină medico-pedagogică având ca profil educarea persoanelor cu deficiențe, senzoriale, intelectuale etc. (< rus. defektologiia)
DEFECTOLOGÍE f. Ramură a pedagogiei care are drept obiect de studiu metodele de educație a copiilor cu defecte fizice sau intelectuale. [Art. defectologia; G.-D. defectologiei; Sil. -gi-e] /<rus. defektologhiia
DEFECTO- „deficiență, fisură”. ◊ L. defectus „lipsă, uzură, distrugere” > fr. défecto- > rom. defecto-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în defectologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al copiilor cu deficiențe senzoriale și intelectuale; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul căruia se descoperă defectele pieselor metalice; ~scopie (v. -scopie), s. f., procedeu de examinare a materialelor și a pieselor în vederea descoperirii defectelor acestora.

defectologie dex

Intrare: defectologie
defectologie substantiv feminin