defectiv definitie

14 definiții pentru defectiv

defectív, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, T. GR. 73/v / V: (îvr) ~făpt~ / Pl: ~i, ~e / E: fr défectif] 1 (D. cuvinte flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale. 2 (D. cuvinte flexibile) Care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. 3 (Pgn) Incomplet. 4 (Pgn) Imperfect. 5 (Muz; d. game) Care nu cuprinde toate treptele octavei.
DEFECTÍV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. – Din fr. défectif, lat. defectivus.
DEFECTÍV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. – Din fr. défectif, lat. defectivus.
DEFECTÍV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Gram.; despre cuvintele flexibile) Lipsit de unele forme (timpuri, moduri, număr, persoane, cazuri), care nu se întrebuințează la toate formele de conjugare sau de declinare. «A înțesa» este un verb defectiv.
defectív adj. m., pl. defectívi; f. defectívă, pl. defectíve
defectív adj. m., pl. defectívi; f. sg. defectívă, pl. defectíve
DEFECTÍV adj. (GRAM.) (înv.) scăzățiv. (Verb ~.)
DEFECTÍV, -Ă adj. (Despre părți de vorbire flexibile) Care nu are unele forme; nefolosit la toate formele flexionare. [Cf. lat. defectivus, fr. défectif].
DEFECTÍV, -Ă adj. (despre verbe, substantive și adjective) care nu este folosit la toate formele flexionare; (despre adverbe) care nu are (unele) grade de comparație (inclusiv pozitivul). (< fr. défectif, lat. defectivus)
DEFECTÍV ~ă (~i, ~e) (despre cuvinte flexibile) Care nu are toate formele gramaticale; lipsit de unele forme gramaticale. /<fr. défectiv, lat. defectivus
defectiv a. Gram. verb căruia îi lipsesc unele timpuri, moduri, persoane.
*defectív, -ă adj. (lat. defectivus). Gram. Căruĭa-ĭ lipsesc timpurĭ, modurĭ, persoane: verb defectiv.
DEFECTIV adj. (GRAM.) (înv.) scăzățiv. (Verb ~.)
DEFECTÍV, -Ă adj. (cf. lat. defectivus, fr. défectif): în sintagmele substantiv defectiv și verb defectiv (v.).

defectiv dex

Intrare: defectiv
defectiv adjectiv