Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru defectiv

defect├şv, ~─â a [At: BUDAI-DELEANU, T. GR. 73/v / V: (├«vr) ~f─âpt~ / Pl: ~i, ~e / E: fr d├ęfectif] 1 (D. cuvinte flexibile) Care are flexiunea incomplet─â, lipsit de unele forme gramaticale. 2 (D. cuvinte flexibile) Care nu se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la toate formele gramaticale. 3 (Pgn) Incomplet. 4 (Pgn) Imperfect. 5 (Muz; d. game) Care nu cuprinde toate treptele octavei.
DEFECT├ŹV, -─é, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incomplet─â, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la toate formele gramaticale. ÔÇô Din fr. d├ęfectif, lat. defectivus.
DEFECT├ŹV, -─é, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incomplet─â, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la toate formele gramaticale. ÔÇô Din fr. d├ęfectif, lat. defectivus.
DEFECT├ŹV, -─é, defectivi, -e, adj. (Gram.; despre cuvintele flexibile) Lipsit de unele forme (timpuri, moduri, num─âr, persoane, cazuri), care nu se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la toate formele de conjugare sau de declinare. ┬źA ├«n╚Ťesa┬╗ este un verb defectiv.
defect├şv adj. m., pl. defect├şvi; f. defect├şv─â, pl. defect├şve
defect├şv adj. m., pl. defect├şvi; f. sg. defect├şv─â, pl. defect├şve
DEFECT├ŹV adj. (GRAM.) (├«nv.) sc─âz─â╚Ťiv. (Verb ~.)
DEFECT├ŹV, -─é adj. (Despre p─âr╚Ťi de vorbire flexibile) Care nu are unele forme; nefolosit la toate formele flexionare. [Cf. lat. defectivus, fr. d├ęfectif].
DEFECT├ŹV, -─é adj. (despre verbe, substantive ╚Öi adjective) care nu este folosit la toate formele flexionare; (despre adverbe) care nu are (unele) grade de compara╚Ťie (inclusiv pozitivul). (< fr. d├ęfectif, lat. defectivus)
DEFECT├ŹV ~─â (~i, ~e) (despre cuvinte flexibile) Care nu are toate formele gramaticale; lipsit de unele forme gramaticale. /<fr. d├ęfectiv, lat. defectivus
defectiv a. Gram. verb căruia îi lipsesc unele timpuri, moduri, persoane.
*defect├şv, -─â adj. (lat. defectivus). Gram. C─âru─şa-─ş lipsesc timpur─ş, modur─ş, persoane: verb defectiv.
DEFECTIV adj. (GRAM.) (├«nv.) sc─âz─â╚Ťiv. (Verb ~.)
DEFECT├ŹV, -─é adj. (cf. lat. defectivus, fr. d├ęfectif): ├«n sintagmele substantiv defectiv ╚Öi verb defectiv (v.).

Defectiv dex online | sinonim

Defectiv definitie

Intrare: defectiv
defectiv adjectiv