Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru defectat

defect├í [At: MIRONESCU, S. 84 / Pzi: ~t├ęz / E: defect] (D. ma╚Öini, aparate) 1-3 vr A nu (mai) func╚Ťiona (bine). 4-6 vt A fi f─âcut s─â nu (mai) func╚Ťioneze (bine). 7-8 vtr A (se) strica.
defectát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defecta] 1-6 Defectare (1-6). 7-8 Stricare.
defect├ít2, ~─â a [At: DLR ms / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: defecta] (D. ma╚Öini, aparate) 1-3 Care nu (mai) func╚Ťioneaz─â (bine). 4-6 Care a fost f─âcut s─â nu (mai) func╚Ťioneze (bine). 7-8 Stricat.
DEFECT├ü, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, ma╚Öini etc.) A avea o defec╚Ťiune, a nu mai func╚Ťiona normal; a se strica. ÔÖŽ Tranz. A produce o defec╚Ťiune la o ma╚Öin─â, la un aparat, la un mecanism etc. ÔÇô Din defect.
DEFECT├üT, -─é, defecta╚Ťi, -te, adj. Care nu mai func╚Ťioneaz─â normal; stricat. ÔÇô V. defecta.
DEFECT├ü, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, ma╚Öini etc.) A avea un defect (1) sau o defec╚Ťiune, a nu mai func╚Ťiona; a se strica. ÔÖŽ Tranz. A produce un defect (1) la o ma╚Öin─â, la un aparat, la un mecanism etc. ÔÇô Din defect.
DEFECT├üT, -─é, defecta╚Ťi, -te, adj. Cu defect (1), care nu mai func╚Ťioneaz─â (bine); stricat. ÔÇô V. defecta.
DEFECT├ü, defectez, vb. I. Refl. (Despre un mecanism, o ma╚Öin─â) A avea un defect, a se strica, a nu mai fi ├«n stare de func╚Ťionare. Din neglijen╚Ťa sau nepriceperea lucr─âtorului, se defectase ma╚Öina. ARDELEANU, D. 103. ÔÖŽ Tranz. A produce un defect la o ma╚Öin─â sau la un mecanism.
DEFECT├üT, -─é, defecta╚Ťi, -te, adj. Cu defect, care nu mai func╚Ťioneaz─â bine; stricat. Ma╚Öin─â defectat─â.
defectá (a ~) vb., ind. prez. 3 defecteáză
defect├í vb., ind. prez. 1 sg. defect├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. defecte├íz─â
DEFECTÁ vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)
DEFECTÁT adj. v. defect.
A defecta Ôëá a repara
DEFECTÁ vb. I. tr., refl. (Despre un mecanism, un motor etc.) A produce sau a avea un defect, a (se) strica. [< defect].
DEFECTÁ vb. I. refl. (despre mașini, aparate, mecanisme etc.) a avea un defect, a (se) strica. II. tr. a produce un defect (la o mașină etc.). III. intr. (rar) a trăda. (< defect)
A DEFECT├ü ~├ęz tranz. (sisteme tehnice) A face s─â se defecteze; a strica; a deteriora; a deregla; a avaria. /Din defect
A SE DEFECT├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. (despre sisteme tehnice) A c─âp─âta un defect; a ie╚Öi din func╚Ťiune; a nu func╚Ťiona normal; a se deteriora; a se strica; a se deregla; a se avaria; a degrada. /Din defect
DEFECTA vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)
DEFECTAT adj. defect, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.)
Nopalea dejecta SD. Specie cu flori ro╚Öii, lungi tun─â la 6 cm. Articula╚Ťii oblonge, verzi, lungi 10-15 cm, areole tomentoase, scoase in relief. Spini galbeni-ro╚Öcati, lungi p├«n─â la 5 cm, p├«n─â la 10. Arbust p├«n─â la 2,5 m.

Defectat dex online | sinonim

Defectat definitie

Intrare: defecta
defecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: defectat
defectat adjectiv