defectat definitie

2 intrări

21 definiții pentru defectat

defectá [At: MIRONESCU, S. 84 / Pzi: ~téz / E: defect] (D. mașini, aparate) 1-3 vr A nu (mai) funcționa (bine). 4-6 vt A fi făcut să nu (mai) funcționeze (bine). 7-8 vtr A (se) strica.
defectát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defecta] 1-6 Defectare (1-6). 7-8 Stricare.
defectát2, ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~ați, ~e / E: defecta] (D. mașini, aparate) 1-3 Care nu (mai) funcționează (bine). 4-6 Care a fost făcut să nu (mai) funcționeze (bine). 7-8 Stricat.
DEFECTÁ, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, mașini etc.) A avea o defecțiune, a nu mai funcționa normal; a se strica. ♦ Tranz. A produce o defecțiune la o mașină, la un aparat, la un mecanism etc. – Din defect.
DEFECTÁT, -Ă, defectați, -te, adj. Care nu mai funcționează normal; stricat. – V. defecta.
DEFECTÁ, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, mașini etc.) A avea un defect (1) sau o defecțiune, a nu mai funcționa; a se strica. ♦ Tranz. A produce un defect (1) la o mașină, la un aparat, la un mecanism etc. – Din defect.
DEFECTÁT, -Ă, defectați, -te, adj. Cu defect (1), care nu mai funcționează (bine); stricat. – V. defecta.
DEFECTÁ, defectez, vb. I. Refl. (Despre un mecanism, o mașină) A avea un defect, a se strica, a nu mai fi în stare de funcționare. Din neglijența sau nepriceperea lucrătorului, se defectase mașina. ARDELEANU, D. 103. ♦ Tranz. A produce un defect la o mașină sau la un mecanism.
DEFECTÁT, -Ă, defectați, -te, adj. Cu defect, care nu mai funcționează bine; stricat. Mașină defectată.
defectá (a ~) vb., ind. prez. 3 defecteáză
defectá vb., ind. prez. 1 sg. defectéz, 3 sg. și pl. defecteáză
DEFECTÁ vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)
DEFECTÁT adj. v. defect.
A defecta ≠ a repara
DEFECTÁ vb. I. tr., refl. (Despre un mecanism, un motor etc.) A produce sau a avea un defect, a (se) strica. [< defect].
DEFECTÁ vb. I. refl. (despre mașini, aparate, mecanisme etc.) a avea un defect, a (se) strica. II. tr. a produce un defect (la o mașină etc.). III. intr. (rar) a trăda. (< defect)
A DEFECTÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice) A face să se defecteze; a strica; a deteriora; a deregla; a avaria. /Din defect
A SE DEFECTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A căpăta un defect; a ieși din funcțiune; a nu funcționa normal; a se deteriora; a se strica; a se deregla; a se avaria; a degrada. /Din defect
DEFECTA vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)
DEFECTAT adj. defect, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.)
Nopalea dejecta SD. Specie cu flori roșii, lungi tună la 6 cm. Articulații oblonge, verzi, lungi 10-15 cm, areole tomentoase, scoase in relief. Spini galbeni-roșcati, lungi pînă la 5 cm, pînă la 10. Arbust pînă la 2,5 m.

defectat dex

Intrare: defecta
defecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: defectat
defectat adjectiv