Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru defectare

defect├í [At: MIRONESCU, S. 84 / Pzi: ~t├ęz / E: defect] (D. ma╚Öini, aparate) 1-3 vr A nu (mai) func╚Ťiona (bine). 4-6 vt A fi f─âcut s─â nu (mai) func╚Ťioneze (bine). 7-8 vtr A (se) strica.
defect├íre sf [At: DL / Pl: ~tß║»ri / E: defecta] 1-3 ├Äncetare a unui aparat de a (mai) func╚Ťiona (bine) Si: defectat1 (1-3). 4-6 Aducere a unui aparat ├«n starea de a nu (mai) func╚Ťiona (bine) Si: defectat1 (4-6). 7-8 Stricare.
DEFECT├ü, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, ma╚Öini etc.) A avea o defec╚Ťiune, a nu mai func╚Ťiona normal; a se strica. ÔÖŽ Tranz. A produce o defec╚Ťiune la o ma╚Öin─â, la un aparat, la un mecanism etc. ÔÇô Din defect.
DEFECT├üRE, defect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) defecta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. defecta.
DEFECT├ü, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, ma╚Öini etc.) A avea un defect (1) sau o defec╚Ťiune, a nu mai func╚Ťiona; a se strica. ÔÖŽ Tranz. A produce un defect (1) la o ma╚Öin─â, la un aparat, la un mecanism etc. ÔÇô Din defect.
DEFECT├üRE, defect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) defecta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. defecta.
DEFECT├ü, defectez, vb. I. Refl. (Despre un mecanism, o ma╚Öin─â) A avea un defect, a se strica, a nu mai fi ├«n stare de func╚Ťionare. Din neglijen╚Ťa sau nepriceperea lucr─âtorului, se defectase ma╚Öina. ARDELEANU, D. 103. ÔÖŽ Tranz. A produce un defect la o ma╚Öin─â sau la un mecanism.
DEFECT├üRE, defect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) defecta ╚Öi rezultatul ei. Defectarea unei ma╚Öini mic╚Öoreaz─â produc╚Ťia.
defectá (a ~) vb., ind. prez. 3 defecteáză
defectáre s. f., g.-d. art. defectắrii; pl. defectắri
defect├í vb., ind. prez. 1 sg. defect├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. defecte├íz─â
defectáre s. f., g.-d. art. defectării; pl. defectări
DEFECTÁ vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)
DEFECT├üRE s. 1. dereglare, (livr.) disfunc╚Ťie, disfunc╚Ťionalitate. (~ ap─ârut─â ├«ntr-o instala╚Ťie.) 2. v. defec╚Ťiune.
A defecta Ôëá a repara
DEFECTÁ vb. I. tr., refl. (Despre un mecanism, un motor etc.) A produce sau a avea un defect, a (se) strica. [< defect].
DEFECT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) defecta ╚Öi rezultatul ei; defect. [< defecta].
DEFECTÁ vb. I. refl. (despre mașini, aparate, mecanisme etc.) a avea un defect, a (se) strica. II. tr. a produce un defect (la o mașină etc.). III. intr. (rar) a trăda. (< defect)
A DEFECT├ü ~├ęz tranz. (sisteme tehnice) A face s─â se defecteze; a strica; a deteriora; a deregla; a avaria. /Din defect
A SE DEFECT├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. (despre sisteme tehnice) A c─âp─âta un defect; a ie╚Öi din func╚Ťiune; a nu func╚Ťiona normal; a se deteriora; a se strica; a se deregla; a se avaria; a degrada. /Din defect
DEFECTA vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)
DEFECTARE s. defect, defec╚Ťiune, deranjament, dereglare. (~ ├«n func╚Ťionarea unui aparat.)
Nopalea dejecta SD. Specie cu flori ro╚Öii, lungi tun─â la 6 cm. Articula╚Ťii oblonge, verzi, lungi 10-15 cm, areole tomentoase, scoase in relief. Spini galbeni-ro╚Öcati, lungi p├«n─â la 5 cm, p├«n─â la 10. Arbust p├«n─â la 2,5 m.

Defectare dex online | sinonim

Defectare definitie

Intrare: defecta
defecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: defectare
defectare substantiv feminin