Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru defecare

defeca vt [At: DL / Pzi: ~f├ęc ╚Öi ~ch├ęz / E: fr d├ęf├ęquer] 1 (C.i. o substan╚Ť─â lichid─â) A limpezi prin depunerea solidelor care se afl─â ├«n suspensie. 2 (Chm; c.i. albuminele dintr-o solu╚Ťie) A precipita cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica solu╚Ťia. 3 (C.i. zemuri din industria zah─ârului) A purifica prin tratare cu lapte de var. 4 (C.i. materii fecale) A elimina din intestin.
defec├íre sf [At: COSTINESCU / Pl: ~cß║»ri / E: defeca] 1 Limpezire a unui lichid prin depunerea solidelor care se afl─â ├«n suspensie Si: defecat1 (1), defeca╚Ťie (1). 2 (Chm) Opera╚Ťie de purificare a unor solu╚Ťii prin precipitarea albuminelor Si: defecat1 (2) defeca╚Ťie (2), dezalbuminare. 3 Purificare a zemurilor din industria zah─ârului prin tratare cu lapte de var Si: defecat1 (3), defeca╚Ťie (3). 4-5 (Teh) (Procedeu de) extragere a zah─ârului din sfecl─â Si: defecat (4-5), defeca╚Ťie (4-5). 6 Eliminare a materiilor fecale din intestin, pe cale natural─â Si: defecat1 (6), defeca╚Ťie (6).
DEFEC├ü, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid, provoc├ónd depunerea substan╚Ťelor care se afl─â ├«n suspensie. ÔÖŽ A precipita albuminele dintr-o solu╚Ťie cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica solu╚Ťia. ÔÖŽ A purifica zemurile din industria zah─ârului prin tratare cu lapte de var. 2. A evacua materiile fecale din intestin. ÔÇô Din fr. d├ęf├ęquer, lat. defaecare.
DEFEC├üRE, defec─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a defeca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. defeca.
DEFEC├ü, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid, provoc├ónd depunerea substan╚Ťelor care se afl─â ├«n suspensie. ÔÖŽ A precipita albuminele dintr-o solu╚Ťie cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica solu╚Ťia. ÔÖŽ A purifica zemurile din industria zah─ârului prin tratare cu lapte de var. 2. A evacua materiile fecale din intestin. ÔÇô Din fr. d├ęf├ęquer, lat. defaecare.
DEFEC├üRE, defec─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a defeca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. defeca.
DEFEC├ü, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid provoc├«nd depunerea substan╚Ťelor ├«n suspensie pe care le con╚Ťine. ÔÖŽ A precipita albuminele dintr-o solu╚Ťie cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica lichidul. 2. A evacua materiile fecale din intestin.
DEFEC├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a defeca ╚Öi rezultatul ei.
defecá (a ~) vb., ind. prez. 3 defecheáză
defecáre s. f., g.-d. art. defecắrii; pl. defecắri
defec├í vb., ind. prez. 1 sg. defech├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. defeche├íz─â
defecáre s. f., g.-d. art. defecării; pl. defecări
DEFECÁ vb. (FIZIOL.) a ieși, (pop.) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (reg.) a se spurca.
DEFEC├üRE s. (FIZIOL.) defeca╚Ťie, ie╚Öire, purga╚Ťie, (pop.) c─âcare, cufureal─â, (├«nv.) purgare, (eufemistic) scaun.
DEFEC├ü vb. I. tr. 1. A limpezi (o substan╚Ť─â, un lichid). 2. A evacua materiile fecale din intestin. [< fr. d├ęf├ęquer, cf. lat. defaecare].
DEFEC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a defeca ╚Öi rezultatul ei; defeca╚Ťie. [< defeca].
DEFEC├ü vb. tr. 1. a limpezi un lichid prin depunerea substan╚Ťelor pe care le con╚Ťine ├«n suspensie. ÔŚŐ a precipita albuminele dintr-o solu╚Ťie. ÔŚŐ a purifica zemurile, ├«n industria zah─ârului. 2. a evacua materiile fecale din intestin. (< fr. d├ęf├ęquer, lat. defaecare)
A DEFEC├ü ~ch├ęz tranz. 1) (lichide) A limpezi, provoc├ónd sedimentarea substan╚Ťelor dizolvate. 2) (solu╚Ťii) A purifica prin sedimentarea albuminelor cu ajutorul unui reactiv chimic. 3) (materii fecale) A evacua din intestine. /<fr. d├ęf├ęquer, lat. defaecare
DEFECA vb. (FIZIOL.) a ieși, (pop.) a se căca, a se cufuri, a se scîrnăvi, a se spîrcîi, (reg.) a se spurca.
DEFECARE s. (FIZIOL.) (pop.) c─âcare, cufureal─â.
A DEFECA a se c─âca, a se c─âca ├«mpr─â╚Ötiat, a se c─âca pe el, a se cufuri, a face ─â-─â/ treab─â mare, a se r─âh─â╚Ťi, a se slobozi, a sta pe tron, a se u╚Öura.

Defecare dex online | sinonim

Defecare definitie

Intrare: defeca
defeca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: defecare
defecare substantiv feminin