Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru defec╚Ťiune

defec╚Ťiune sf [At: NEGULICI / V: ~ec╚Ťie / Pl: ~ni / E: fr d├ęfection, lat defectio, -onis] 1 (├Änv) Refuz de a ├«ndeplini o misiune. 2 (├Änv) Fug─â de la datorie. 3 (├Änv) Dezertare. 4-5 (├Änv) P─âr─âsire (a unui crez sau) a unui partid. 6-8 Deranjament care ├«mpiedic─â un mecanism s─â (mai) func╚Ťioneze (bine). 9-10 Perturbare care ├«mpiedic─â buna desf─â╚Öurare (a unei ac╚Ťiuni sau) a unui plan.
DEFEC╚ÜI├ÜNE, defec╚Ťiuni, s. f. Deranjament, defect care ├«mpiedic─â buna func╚Ťionare a unei ma╚Öini, a unui aparat, a unui mecanism, desf─â╚Öurarea normal─â a unei ac╚Ťiuni etc. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din defect. Cf. fr. d├ęfection, lat. defectio, -onis.
DEFEC╚ÜI├ÜNE, defec╚Ťiuni, s. f. Deranjament, defect care ├«mpiedic─â buna func╚Ťionare a unei ma╚Öini, a unui aparat, a unui mecanism, desf─â╚Öurarea normal─â a unei ac╚Ťiuni etc. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din defect. Cf. fr. d├ęfection, lat. defectio, -onis.
DEFEC╚ÜI├ÜNE, defec╚Ťiuni, s. f. Refuz de a ├«ndeplini o misiune, fug─â de la datorie; dezertare. Pe-alocuri au fost mici defec╚Ťiuni ╚Öi n-a╚Ö dori s─â avem ╚Öi noi surprize. REBREANU, R. II 228.
defec╚Ťi├║ne (-╚Ťi-u-) s. f., art. defec╚Ťi├║nea, g.-d. art. defec╚Ťi├║nii; pl. defec╚Ťi├║ni
defec╚Ťi├║ne s. f. (sil. -╚Ťi-u-), art. defec╚Ťi├║nea, g.-d. art. defec╚Ťi├║nii; pl. defec╚Ťi├║ni
DEFEC╚ÜI├ÜNE s. defect, defectare, deranjament, dereglare, (livr.) disfunc╚Ťionalitate. (~ ├«n func╚Ťionarea unui aparat.)
DEFEC╚ÜI├ÜNE s.f. 1. Ne├«ndeplinire a unei sarcini; abandonare a unei cauze etc.; dezertare. 2. (Impr.) Deranjament, defect (care ├«mpiedic─â buna func╚Ťionare a unei ma╚Öini, a unui aparat etc.) [Var. defec╚Ťie s.f. / cf. fr.d├ęfection, lat. defectio].
DEFEC╚ÜI├ÜNE s. f. 1. dezertare, p─âr─âsire a unui partid, a unei cauze etc. 2. deranjament care ├«mpiedic─â buna func╚Ťionare a unei ma╚Öini, a unui aparat etc. (< fr. d├ęfection, lat. defectio)
DEFEC╚ÜI├ÜNE ~i f. Deranjament care nu permite unui sistem tehnic s─â func╚Ťioneze normal; defect. [Art. defec╚Ťiunea; G.-D. defec╚Ťiunii; Sil. -╚Ťi-u-] /<fr. defection, lat. defectio, ~onis
defec╚Ťiune f. p─âr─âsirea unui partid.
*defec╚Ťi├║ne f. (lat. d├ęfectio, -├│nis). P─âr─âsirea unu─ş partid or─ş une─ş armate, dezertare. ÔÇô ╚śi -├ęc╚Ťie.
DEFEC╚ÜIUNE s. defect, defectare, deranjament, dereglare. (~ ├«n func╚Ťionarea unui aparat.)

Defec╚Ťiune dex online | sinonim

Defec╚Ťiune definitie

Intrare: defec╚Ťiune
defec╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-