defavorizare definitie

19 definiții pentru defavorizare

defavoriza vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) desf~ / Pzi: ~zéz / E: fr défavoriser] 1 A lipsi de o favoare Si: (înv) a defavora (1). 2 A dezavantaja. 3 A discredita.
defavorizáre sf [At: MDA ms / V: (Înv) desf~ / Pl: ~zări / E: defavoriza] 1 Lipsire a cuiva de o favoare Si: defavorizat1 (1), (înv) defavorare (1), defavorat1 (1). 2 Dezavantajare. 3 Discreditare.
DEFAVORIZÁ, defavorizez, vb. I. Tranz. A dezavantaja. – Din fr. défavoriser.
DEFAVORIZÁRE, defavorizări, s. f. Acțiunea de a defavoriza. – V. defavoriza.
DEFAVORIZÁ, defavorizez, vb. I. Tranz. A dezavantaja. – Din fr. défavoriser.
DEFAVORIZÁRE, defavorizări, s. f. Acțiunea de a defavoriza. – V. defavoriza.
defavorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 defavorizeáză
*defavorizáre s. f., g.-d. art. defavorizắrii; pl. defavorizắri
defavorizá vb., ind. prez. 1 sg. defavorizéz, 3 sg. și pl. defavorizeáză
defavorizáre s. f. → favorizare
DEFAVORIZÁ vb. v. dezavantaja.
DEFAVORIZÁRE s. v. dezavantajare.
A defavoriza ≠ a favoriza
Defavorizare ≠ favorizare
DEFAVORIZÁ vb. I. tr. A dezavantaja. [< fr. défavoriser].
DEFAVORIZÁRE s.f. Acțiunea de a defavoriza. [< defavoriza].
DEFAVORIZÁ vb. tr. a dezavantaja. (< fr. défavoriser)
A DEFAVORIZÁ ~éz tranz. (persoane) A pune în dezavantaj; a dezavantaja; a frustra. /<fr. défavoriser
DEFAVORIZA vb. a dezavantaja, (fig.) a handicapa. (Statura îl ~.)

defavorizare dex

Intrare: defavoriza
defavoriza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: defavorizare
defavorizare substantiv feminin