defavorábil, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) desf~ / Pl: ~i, ~e / E: fr défavorable] (D. situații, împrejurări) 1 Contrar intereselor cuiva. 2 În dezavantajul cuiva. 3 Nefavorabil.

DEFAVORÁBIL, -Ă, defavorabili, -e, adj. Contrar intereselor cuiva, în dezavantajul cuiva; nefavorabil, neprielnic. – Din fr. défavorable.

DEFAVORÁBIL, -Ă, defavorabili, -e, adj. Contrar intereselor cuiva, în dezavantajul cuiva; nefavorabil, neprielnic. – Din fr. défavorable.

DEFAVORÁBIL, -Ă, defavorabili, -e, adj. Care este în dezavantajul, împotriva intereselor cuiva, care nu este favorabil; nefavorabil, neprielnic. Condiții defavorabile.

defavorábil adj. m., pl. defavorábili; f. defavorábilă, pl. defavorábile

defavorábil adj. → favorabil

DEFAVORÁBIL adj. 1. v. nefavorabil. 2. nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, vitreg, (înv. și pop.) nepriincios. (Condiții ~ de dezvoltare.) 3. v. neplăcut. 4. nefavorabil, negativ. (O critică ~ făcută cărții.) 5. v. peiorativ.

Defavorabil ≠ favorabil

DEFAVORÁBIL, -Ă adj. Care este în dezavantajul cuiva; nefavorabil. [Cf. fr. défavorable].

DEFAVORÁBIL, -Ă adj. în dezavantajul cuiva; nefavorabil. (< fr. défavorable)

DEFAVORÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu este favorabil; nefavorabil; neprielnic; dezavantajos. /<fr. defavorable

defavorabil a. care nu-i favorabil.

*defavorábil, -ă adj. (fr. défavorable). Care nu e favorabil.

DEFAVORABIL adj. 1. nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, prost, rău, urît, (înv. și pop.) nepriincios, (înv.) nepriitor. (Întrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 2. nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, vitreg, (înv. și pop.) nepriincios. (Condiții ~ de dezvoltare.) 3. nefavorabil, neplăcut, prost, rău, urît. (A făcut o impresie ~.) 4. nefavorabil, negativ. (O critică ~ făcută cărții.) 5. depreciativ, disprețuitor, peiorativ. (Cuvînt cu sens ~.)