Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru defavoare

defavo├íre sf [At: BARI╚ÜIU, P. A. I, 562 / V: ~or sn, desf~, desfav├│r, disf~ / Pl: ~ri / E: fr d├ęfaveur] 1-2 (├Äoc favoare) Situa╚Ťie neprielnic─â (├«n raport cu alt─â situa╚Ťie). 3 Dezavantaj. 4 Lips─â a unei favori. 5 Dizgra╚Ťie. 6 Discredit. 7 (├Äe) ├Än ~ea cuiva ├Ämpotriva interesului cuiva. 8 (├Äae) ├Än dezavantajul cuiva. 9 (├Ävr; ├«e) A c─âdea ├«n ~ea cuiva A pierde bun─âvoin╚Ťa cuiva.
DEFAVO├üRE s. f. (├Än sintagma) ├Än defavoarea (cuiva) = ├«mpotriva interesului (cuiva), ├«n dezavantajul (cuiva). ÔÇô Din fr. d├ęfaveur.
DEFAVO├üRE s. f. (├Än sintagma) ├Än defavoarea (cuiva) = ├«mpotriva interesului (cuiva), ├«n dezavantajul (cuiva). ÔÇô Din fr. d├ęfaveur.
DEFAVO├üRE s. f. (├Än loc. prep.) ├Än defavoarea (cuiva) = ├«mpotriva interesului (cuiva), ├«n dezavantajul (cuiva). Aparen╚Ťa poate e uneori ├«n defavoarea mea. C. PETRESCU, C. V. 108. Azi situa╚Ťia s-a schimbat ├«n defavoarea ei. REBREANU, R. II 51. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) defav├│r, defavoruri (GHEREA, ST. CR. I 355), s. n.
!defavoárea (în ~) s. f. art.
defavoáre s. f., g.-d. art. defavórii
DEFAVO├üRE s.f. Discreditare, dizgra╚Ťie. ÔŚŐ ├Än defavoarea (cuiva) = ├«n dezavantajul (cuiva). [Pl. -oruri, gen. -rii. / cf. fr. d├ęfaveur].
DEFAVO├üRE s. f. discreditare, dizgra╚Ťie. ÔÖŽ ├«n defavoarea (cuiva) = ├«n dezavantajul (cuiva). (< fr. d├ęfaveur)
DEFAVO├üRE f.: ├Än ~ea (cuiva) ├«n dezavantajul (cuiva); ├«n dauna (cuiva). /<fr. d├ęfaveur
defavoare f. pierderea favorii: discredit, disgra╚Ťie.
*defavo├íre f., pl. or─ş (fr. d├ęfaveur). Lips─â de favoare, perderea creditulu─ş, dizgra╚Ťie.

Defavoare dex online | sinonim

Defavoare definitie

Intrare: defavoare
defavoare
defavoare
defavoare substantiv feminin