Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru defalcat

defalca vt [At: ├ÄNV─é╚Ü─éTUR─é, 9/4 / V: (├«vr) ~f─âl~ / Pzi: ~f├ílc ╚Öi (├«nv) ~ch├ęz / E: fr d├ęfalquer, lat defalcare] 1 (├Ävr) A cosi iarba. 2 A desp─âr╚Ťi un ├«ntreg. 3 (Pex) A repartiza un plan pe etape. 4 (Pex) A repartiza un ├«ntreg mai multor persoane.
defalcát1 sn [At: MDA ms / V: ~făl~ / Pl: ~uri / E: defalca] 1-4 Defalcare (1-4).
defalc├ít2, ~─â a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~f─âl~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: defalca] 1 (├Ävr) Cosit. 2 (D. un ├«ntreg) Desp─âr╚Ťit. 3 (D. un plan) Repartizat pe etape. 4 (D. un ├«ntreg) Repartizat mai multor persoane.
defălcát1 sn vz defalcat1
defălcát2, ~ă a vz defalcat2
DEFALC├ü, def├ílc, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe p─âr╚Ťi; a ├«mp─âr╚Ťi un teren ├«n loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. ╚Öi: defalchez] ÔÇô Din fr. d├ęfalquer, lat. defalcare.
DEFALC├ü, defalchez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe p─âr╚Ťi; a ├«mp─âr╚Ťi un teren ├«n loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. ╚Öi.: def├ílc] ÔÇô Din fr. d├ęfalquer, lat. defalcare.
DEFALC├ü, defalchez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe por╚Ťiuni dintr-un ├«ntreg, a ├«mp─âr╚Ťi un ├«ntreg ├«n mai multe p─âr╚Ťi; (cu privire la un teren) a ├«mp─âr╚Ťi ├«n loturi. 2. A ├«mp─âr╚Ťi, a repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape sau pe subunit─â╚Ťi, pentru a asigura o efectuare organizat─â a lucr─ârilor. Planul anual... va fi ├«ntocmit pe ministere ╚Öi regiuni ╚Öi defalcat pe trimestre ╚Öi luni. COL. HOT. DISP. 1953, nr. 8, 162.
!defalcá (a ~) vb., ind. prez. 3 defálcă
defalc├í vb., ind. prez. 1 sg. defalch├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. defalche├íz─â
DEFALCÁ vb. v. scădea.
DEFALC├ü vb. I. tr. 1. A desprinde, a da la o parte o sum─â dintr-o socoteal─â, dintr-un cont; (p. ext.) a desprinde o parte dintr-un tot. 2. A ├«mp─âr╚Ťi (o lucrare etc.) ├«n mai multe p─âr╚Ťi. [P.i. def├ílc, -chez. / < fr. d├ęfalquer, it., lat. defalcare].
DEFALC├ü vb. tr. 1. a desprinde, a da la o parte o sum─â dintr-o socoteal─â, dintr-un cont; a desprinde o parte dintr-un tot. 2. a ├«mp─âr╚Ťi (o lucrare, un teren etc.) ├«n mai multe p─âr╚Ťi. (< fr. d├ęfalquer, lat. defalcare)
A DEFALC├ü ~ch├ęz tranz. 1) (p─âr╚Ťi componente) A desprinde dintr-un tot. 2) (sume b─âne╚Öti) A da la o parte dintr-un cont. 3) (proiecte, lucr─âri etc.) A repartiza pe etape sau la diferi╚Ťi executan╚Ťi. 4) (terenuri) A ├«mp─âr╚Ťi ├«n loturi. /<fr. d├ęfalquer, lat. defalcare
defalc├á v. a sc─âdea dintrÔÇÖo sum─â, dintrÔÇÖo cantitate: a defalca din avere datoriile (= fr. d├ęfalquer).
*def├ílc ╚Öi -ch├ęz, a -├í v. tr. (fr. d├ę-falquer, d. mlat. defalcare, a t─â─şa cu coasa [falx, falcis, coas─â]. V. falce). Rar. Substrag, scad, scot, deduc dintrÔÇÖo sum─â or─ş cantitate.
defalca vb. v. SC─éDEA.

Defalcat dex online | sinonim

Defalcat definitie

Intrare: defalca (1 defalc)
defalca 1 defalc verb grupa I conjugarea I
Intrare: defalca (1 defalchez)
defalca 1 defalchez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: def─âlcat
def─âlcat
Intrare: defalcat
defalcat