Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru def─âimare

def─âima vt [At: COD. VOR. 109/20 / V: ~fai~, ~faium├í, ~fam├í, ~─âm├í, desf~, difaim├í / Pzi: ~f├íim, ~m├ęz ╚Öi (├«nv) ~ß║»im / E: it diffamare, lat *diffamiare] (C.i. oameni) 1 vt (├Änv) A ├«ndep─ârta cu dispre╚Ť ╚Öi cu dojan─â. 2 vt (├Änv) A subaprecia. 3 vt (├Änv) A desconsidera. 4 vt (├Änv) A ├«njosi. 5 vt (├Änv) A umili. 6 vt (├Änv) A detesta. 7 vt A vorbi de r─âu Si: a b├órfi, a ponegri. 8 vt A blama. 9 vt A calomia. 10 vt A huli. 11-12 vtr A (se) compromite. 13 vr A dec─âdea. 14 vt (├Änv) A profana. 15 vt (├Änv) A critica vehement. 16 vt (├Änv) A condamna. 17 vt (├Änv) A stigmatiza. 18 vt (├Ävr) A anula un act. 19 vr (Reg; ├«f desf~) A se preface.
def─âim├íre sf [At: DOSOFTEI, PS. 42/12 / V: ~fai~, ~faium, ~fam~, ~─âm~, desf~, difaim~ / Pl: ~mß║»ri / E: def─âima] 1 (├Änv) ├Ändep─ârtare cu dispre╚Ť ╚Öi dojan─â a unei persoane Si: def─âimat1 (1), (├«nv) def─âim─âciune (1), def─âim─âtur─â (1). 2 (├Änv) Subapreciere. 3 (├Änv) Desconsiderare. 4 (├Änv) ├Änjosire. 5 (├Änv) Umilire. 6 (├Änv) Detestare. 7 Vorbire de r─âu a cuiva Si: b├órfire, def─âimat1 (7), ponegrire, (├«nv) defaim─â (1), def─âim─âciune (7), def─âim─âtur─â (7). 8 Blamare. 9 Calomniere. 10 Hulire. 11 (├Ävr; ├«e) A lua ├«n ~ A lua ├«n batjocur─â. 12-13 Compromitere a cuiva (de c─âtre sine ├«nsu╚Öi sau) de c─âtre altcineva Si: def─âimat1 (11-12), (├«nv) def─âim─âciune (11-12), def─âim─âtur─â (11-12). 14 (├Änv) Dec─âdere. 15 (├Änv) Profanare. 16 (├Änv) Critic─â vehement─â Si: def─âimat1 (15), (├«nv) def─âim─âciune (15), def─âim─âtur─â (15). 17 (├Änv) Condamnare. 18 (├Änv) Stigmatizare. 19 (├Ävr) Anulare a unui act Si: def─âimat1 (18), (├«nv) def─âim─âciune (18), def─âim─âtur─â (18). 20 (Reg; ├«f desf~) Pref─âc─âtorie.
DEF─éIM├ü, def─âimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de r─âu pe cineva sau a vorbi r─âu despre ceva; a ponegri, a calomnia. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se face de r├ós, a se compromite. 2. (├Änv.) A dispre╚Ťui, a subaprecia; a umili, a ├«njosi. ÔÇô Din lat. *diffamiare.[1]
DEF─éIM├üRE, def─âim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a def─âima ╚Öi rezultatul ei; b├órfire, ponegrire, calomniere. ÔÖŽ (├Änv.) Dispre╚Ť, desconsiderare; umilire, batjocur─â. ÔÇô V. def─âima.
DEF─éIM├ü, def─âimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de r─âu pe cineva sau a vorbi r─âu despre ceva; a ponegri, a calomnia. ÔÖŽ (Rar) A se face de r├ós, a se compromite. 2. (├Änv.) A dispre╚Ťui, a subaprecia; a umili, a ├«njosi. [Prez. ind. ╚Öi.: def├íim] ÔÇô Din lat. *diffamiare.
DEF─éIM├üRE, def─âim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a def─âima ╚Öi rezultatul ei; b├órfire, ponegrire, calomniere; dispre╚Ť, desconsiderare; umilire, batjocur─â. ÔÇô V. def─âima.
DEF─éIM├ü, def├íim, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de r─âu pe cineva sau a vorbi r─âu despre ceva; a v─ât─âma reputa╚Ťia cuiva; a b├«rfi, a huli, a ponegri, a calomnia. Def─âimat e╚Öti, ponegrit de asemeni, ├«ns─â asta-i spre folosul domniei-tale. SADOVEANU, Z. C. 152. E bine c─â omul vrodat─â P-alt s─â nu defaime, s─â-i puie vro pat─â. PANN, P. V. I 13. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se compromite, a se face de r├«s. Nu vede╚Ťi, neru╚Öina╚Ťi, C├«t o s─â v─â def─âima╚Ťi? TEODORESCU, P. P. 105. 2. (├Änvechit) A dispre╚Ťui, a desconsidera, a subaprecia, a nu lua ├«n seam─â, a ├«njosi, a umili. Oh! m─â defaim─â pentru c─â-l iubesc din toat─â inima. NEGRUZZI, S. I 22. Cine m─â defaimÔÇÖ o dat─â, eu de rud─â nu-l cunosc. DACIA LIT. 143. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: def─âimez.
DEF─éIM├üRE, def─âim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a def─âima ╚Öi rezultatul ei. 1. Ponegrire, clevetire, calomnie, hul─â. Nu se da ├«napoi de la nimic: iscodirea, def─âimarea, b├«rfeala... toate ├«i p─âreau deopotriv─â bune. M. I. CARAGIALE, C. 20. 2. (├Änvechit) Dispre╚Ť, desconsiderare, umilire, batjocur─â. Se temea de asprimea tat─â-s─âu ╚Öi de ╚Öuguba╚Ťa def─âimare a oamenilor. CREANG─é, P. 89. C├«te umiliri rabd─â, c├«te def─âim─âri sufere! NEGRUZZI, S. I 323.
defăimá (a ~) (-făi-) vb., ind. prez. 3 defăimeáză
defăimáre (-făi-) s. f., g.-d. art. defăimắrii; pl. defăimắri
def─âim├í vb. (sil. -f─âi-), ind. prez. 1 sg. def─âim├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. defaime├íz─â
defăimáre s. f. (sil. -făi-), g.-d. art. defăimării; pl. defăimări
DEFĂIMÁ vb. v. calomnia.
DEF─éIM├ü vb. v. desconsidera, dispre╚Ťui, nesocoti.
DEFĂIMÁRE s. v. calomniere.
DEF─éIM├üRE s. v. desconsiderare, desconsidera╚Ťie, dispre╚Ť.
A def─âima Ôëá a cinsti, a elogia, a l─âuda, a glorifica, a pream─âri, a venera
Def─âimare Ôëá elogiere, glorificare, venerare
A DEF─éIM├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A vorbi de r─âu; a ponegri; a cleveti; a calomnia; a denigra; a blama; a b├órfi; a huli; a ponosi. 2) A pune ├«ntr-o situa╚Ťie de inferioritate, lez├ónd demnitatea; a umili; a ├«njosi. [Sil. -f─âi-ma] /<lat. difamiare
defăimà v. a vorbi de rău. [Tras din defaimă = lat. DIFFAMIA].
def─âimare f. ac╚Ťiunea de a def─âima ╚Öi rezultatul ei.
*def├í─şm, a -f─â─şm├í v. tr. (d. fa─şm─â sa┼ş lat. pop. d─şffamiare, cl. def├ímo ╚Öi diff├ímo, -are, a def─â─şma). Critic, vorbesc de r─â┼ş, calomniez. ÔÇô ╚śi def─â─şm, def─â─şmez ╚Öi desfa─şm.
def─â─şm├íre f. Ac╚Ťiunea de a def─â─şma.
defăima vb. v. DESCONSIDERA. DISPREȚUI. NESOCOTI.
DEF─éIMA vb. a (se) b├«rfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) oc─âr├«, (pop.) a (se) huli, a (se) n─âp─âstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (├«nv.) a (se) balamu╚Ťi, a (se) m─âsc─âri, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) ├«ncondeia, (pop. fig.) a (se) ├«nnegri. (De ce ├«l ~ pe nedrept?)
defăimare s. v. DESCONSIDERARE. DESCONSIDERAȚIE. DISPREȚ.
DEF─éIMARE s. b├«rf─â, b├«rfeal─â, b├«rfire. b├«rfit, calomnie, calomniere, cleveteal─â, clevetire, clevetit, denigrare, discreditare, ponegreal─â, ponegrire, ╚Öoapt─â, (pop.) hul─â, hulire, n─âp─âstuire, p├«r─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (├«nv.) balamu╚Ťie, catigore, clevet─â, mozavirie, (fam. fig.) ├«ncondeiere, ├«nnegrire. (Nu te pleca la ~ lor; o ~ ordinar─â.)
DEF─éIMARE. Subst. Def─âimare, ponegrire, ponegreal─â, denigrare, comeraj (rar), vitupera╚Ťie (livr.), discreditare, dezonoare; blasfemie, calomnie, calomniere, b├«rf─â (fam.), b├«rfit, b├«rfeal─â, b├«rfire, ponos (pop.), clevetire (pop. ╚Öi fam.), cleveteal─â (pop. ╚Öi fam.), clevet─â (├«nv.). Jignire, ofens─â, ofensare, apostrof─â, insult─â, insultare, hul─â (pop.), hulire (pop.), vorb─â grea, ocar─â (pop.), oc─âr├«re (rar), injurie, ├«njosire, umilire, umilin╚Ť─â, ultragiu, ultragiere. Def─âim─âtor, difamator (fran╚Ťuzism), denigrator, detractor (livr,), calomniator, hulitor, ponegritor, clevetitor, clevetici, b├«rfitor, infamator (rar), criticant (rar), mahalagiu, mahalagioaic─â, mahalagi╚Ť─â (reg.). Gurile rele. Adj. Def─âim─âtor, infamator (rar), infamant, difamant (fran╚Ťuzism), ponegritor, denigrator, calomniator, calomnios, b├«rfitor, batjocoritor. Jignitor, ofensator, ofensant (rar), insult─âtor, hulitor, injurios, ├«njositor. Def─âimat, denigrat, calomniat, b├«rfit, terfelit (fig.). Jignit, ofensat, insultat, umilit, ├«njosit, ultragiat. Vb. A def─âima, a ponegri, a denigra, a vitupera (livr.), a detracta (livr.), a blasfemia (livr.), a discredita, a dezonora, ─â batjocori, a terfeli (fig.), a calomnia, a vorbi cu p─âcat, a face (pe cineva) c├«rp─â de ╚Öters, a face pe cineva troac─â (albie) de porci; a b├«rfi, a ponosi (├«nv. ╚Öi reg.), a cleveti (pop. ╚Öi fam.), a vorbi de r─âu, a-i scoate (scorni) cuiva nume, a da pe cineva prin t├«rg, a scorni minciuni, a-i scoate cuiva c├«ntece, a ├«mpro╚Öca (a azv├«rli) cu noroi ├«n cineva, a t├«r├« ├«n noroi, a lega tinicheaua de coada (cuiva). A jigni, a ofensa, a insulta, a aduce o jignire, (o ofens─â, o insult─â), a huli (pop.), a oc─âr├« (pop.), a umple pe cineva de bogdaproste, a porc─âi (fam.), a ├«njosi, a ultragia, a face de ocar─â (de vorb─â, de r├«s), a ├«njura, a da (a lua) ├«n t─ârbac─â (t─ârb─âceal─â); a se alege cu oc─âri, a se umple de bogdaproste, a intra ├«n gura lumii. Adv. (├Än mod) def─âim─âtor, calomnios, insult─âtor. V. batjocur─â, blestem, discreditare, dispre╚Ť, neprincipialitate, ofens─â, provocare; rtmilin╚Ť─â.

Def─âimare dex online | sinonim

Def─âimare definitie

Intrare: def─âima
def─âima verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -f─âi-
def─âima verb grupa I conjugarea I
Intrare: def─âimare
def─âimare substantiv feminin
  • silabisire: -f─âi-