defăimător definitie

10 definiții pentru defăimător

defăimătór, ~oáre smf a [At: (a. 1773) GCR. II, 92/12 / V: ~fai~, ~faimătóriu, ~órie, ~ăm~ / Pl: ~i, ~oáre / E: defăima + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care îndepărtează pe cineva cu dispreț și dojană Si: (îvr) defăimeț (1-2). 3-4 (Înv) (Persoană) care subapreciază pe cineva Si: (îvr) defăimeț (3-4). 5-6 (Înv) (Persoană) care desconsideră pe cineva Si: (îvr) defăimeț (5-6). 7-8 (Înv) (Persoană) care înjosește pe cineva Si: (îvr) defăimeț (7-8). 9-10 (Persoană) care umilește pe cineva Si: (îvr) defăimeț (9-10). 11-12 (Persoană) care detestă pe cineva Si: (îvr) defăimeț (11-12). 13-14 (Persoană) care vorbește de rău pe cineva Si: bârfitor, ponegritor. 15-16 (Persoană) care blamează pe cineva. 17-18 (Persoană) care calomniază pe cineva. 19-20 (Persoană) care hulește. 21-22 (Persoană) care compromite pe cineva. 23-24 (Persoană) care profanează ceva. 25-26 (Persoană) care critică vehement pe cineva sau ceva. 27-28 (Persoană) care condamnă pe cineva. 29-30 (Persoană) care stigmatizează pe cineva.
DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care defăimează. – Defăima + suf. -tor.
DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care defăimează; de ocară. – Defăima + suf. -ător.
DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, adj. 1. Care cuprinde o defăimare; ponegritor, hulitor. Vorbe defăimătoare. ▭ Puteam numiri defăimătoare În gîndul meu să-ți iscodesc. EMINESCU, O. I 212. Satira este acum la romani o poemă defăimătoare. ODOBESCU, S. I 45. 2. Care ponegrește. Om defăimător.
defăimătór (-făi-) adj. m., pl. defăimătóri; f. sg. și pl. defăimătoáre
defăimătór adj. m. (sil. -făi-), pl. defăimătóri, f. sg. și pl. defăimătoáre
DEFĂIMĂTÓR adj., s., adv. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.
DEFĂIMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care defăimează; ponegritor; denigrator; detractor; calomniator; clevetitor; bârfitor. /a defăima + suf. ~tor
defăimător a. și m. care defaimă.
DEFĂIMĂTOR adj., s., adv. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, clevetitor, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, clevetitor, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.) 3. adv. calomnios, rău. (Vorbește ~ despre ei.)

defăimător dex

Intrare: defăimător
defăimător adjectiv
  • silabisire: -făi-