Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru def─âim─âtor

def─âim─ât├│r, ~o├íre smf a [At: (a. 1773) GCR. II, 92/12 / V: ~fai~, ~faim─ât├│riu, ~├│rie, ~─âm~ / Pl: ~i, ~o├íre / E: def─âima + -tor] 1-2 (├Änv) (Persoan─â) care ├«ndep─ârteaz─â pe cineva cu dispre╚Ť ╚Öi dojan─â Si: (├«vr) def─âime╚Ť (1-2). 3-4 (├Änv) (Persoan─â) care subapreciaz─â pe cineva Si: (├«vr) def─âime╚Ť (3-4). 5-6 (├Änv) (Persoan─â) care desconsider─â pe cineva Si: (├«vr) def─âime╚Ť (5-6). 7-8 (├Änv) (Persoan─â) care ├«njose╚Öte pe cineva Si: (├«vr) def─âime╚Ť (7-8). 9-10 (Persoan─â) care umile╚Öte pe cineva Si: (├«vr) def─âime╚Ť (9-10). 11-12 (Persoan─â) care detest─â pe cineva Si: (├«vr) def─âime╚Ť (11-12). 13-14 (Persoan─â) care vorbe╚Öte de r─âu pe cineva Si: b├órfitor, ponegritor. 15-16 (Persoan─â) care blameaz─â pe cineva. 17-18 (Persoan─â) care calomniaz─â pe cineva. 19-20 (Persoan─â) care hule╚Öte. 21-22 (Persoan─â) care compromite pe cineva. 23-24 (Persoan─â) care profaneaz─â ceva. 25-26 (Persoan─â) care critic─â vehement pe cineva sau ceva. 27-28 (Persoan─â) care condamn─â pe cineva. 29-30 (Persoan─â) care stigmatizeaz─â pe cineva.
DEF─éIM─éT├ôR, -O├üRE, def─âim─âtori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care def─âimeaz─â. ÔÇô Def─âima + suf. -tor.
DEF─éIM─éT├ôR, -O├üRE, def─âim─âtori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care def─âimeaz─â; de ocar─â. ÔÇô Def─âima + suf. -─âtor.
DEF─éIM─éT├ôR, -O├üRE, def─âim─âtori, -oare, adj. 1. Care cuprinde o def─âimare; ponegritor, hulitor. Vorbe def─âim─âtoare. Ôľş Puteam numiri def─âim─âtoare ├Än g├«ndul meu s─â-╚Ťi iscodesc. EMINESCU, O. I 212. Satira este acum la romani o poem─â def─âim─âtoare. ODOBESCU, S. I 45. 2. Care ponegre╚Öte. Om def─âim─âtor.
defăimătór (-făi-) adj. m., pl. defăimătóri; f. sg. și pl. defăimătoáre
defăimătór adj. m. (sil. -făi-), pl. defăimătóri, f. sg. și pl. defăimătoáre
DEFĂIMĂTÓR adj., s., adv. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.
DEFĂIMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care defăimează; ponegritor; denigrator; detractor; calomniator; clevetitor; bârfitor. /a defăima + suf. ~tor
defăimător a. și m. care defaimă.
DEF─éIM─éTOR adj., s., adv. 1. adj., s. b├«rfitor, calomniator, clevetitor, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (├«nv.) balamut, clevetnic, n─âp─âstuitor, ponosluitor, (turcism ├«nv.) mozavir. (E un ~ ordinar.) 2. adj. b├«rfitor, calomnios, clevetitor, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (├«nv.) mozavirnic. (Afirma╚Ťii, vorbe ~.) 3. adv. calomnios, r─âu. (Vorbe╚Öte ~ despre ei.)

Def─âim─âtor dex online | sinonim

Def─âim─âtor definitie

Intrare: def─âim─âtor
def─âim─âtor adjectiv
  • silabisire: -f─âi-